Cimitirul animalelor (2)Odată ajunși, ni se așternu în fața ochilor o priveliște oarecum familiară: multe schelete de animale, ale căror oase putrezeau încet, și de al căror miros nu prea reușeam să ne ascundem. Călcam cu atenție printre ele, ne uitam la craniile care rînjeau la noi, precum și la oasele oilor care își odihneau somnul de veci în dogoarea soarelui. Căutam picioarele din spate ale oilor, locul de unde puteam extrage rîcile pe care le căutam. Și la cai găseam astfel de rotule,...