Se spune că și cei mai răi oameni devin mai buni în preajma Crăciunului. Nu știu dacă este așa în totalitate, dar am constatat că în zona mass media acest lucru nu prea se aplică. De curînd, la invitația Parlamentului, a venit în România o delegație a Parlamentului Federației Ruse. Patru parlamentari ruși au venit la noi, mai mult în scop turistic, se pare – pentru că în plan politic nu prea au avut cu cine să discute – și au avut disponibilitatea de a organiza, la sediul Ambasadei Ruse din București, o scurtă conferință de presă, în care și-au arătat bucuria de a fi prezenți în țara noastră, precum și dorința de a relansa dialogul cu autoritățile românești, acolo unde, evident, se poate. Am fost și eu prezent la această conferință, i-am cunoscut, le-am adresat cîteva întrebări, mi-am dat cu părerea sau cu presupusul, după caz. Că relațiile româno-ruse sînt înghețate total, este un adevăr. Nici un politician român nu se încumetă să meargă la Moscova și, cu atît mai puțin, la vreun eveniment organizat de Ambasada Rusiei. Nici un jurnalist din așa-zisa ,,presă mare” din România nu calcă pe teritoriul rusesc sau la vreun eveniment ce are legătură cu Rusia. De fapt, nici un aspect care are vreo legătură cu Rusia și care poate să reprezinte un pas pozitiv în relațiile bilaterale româno-ruse, nu există în România. Presa românească, politicienii și alții, dau buluc atunci cînd e vorba de a pune la zid Rusia, de a o defăima, de a scoate în evidență aspectele negative sau nocive ale acțiunilor Federației Ruse fie în România, fie în lume. De ce se întîmplă acest lucru, nu am înțeles prea bine, dar cum războiul mediatic NATO – Rusia, sau mai bine spus, SUA – Rusia, este în toi, noi, românii, sîntem în prima linie cînd e vorba de a participa activ, mai ales că asta nu implică nimic altceva decît vorbe de ocară adresate Rusiei, și mai puțin sînge.

Ce este, însă, foarte interesant în această luptă absurdă, pe care noi, românii, prin așa-zisele elite mioritice, o purtăm, este că practic ne arătăm statutul de colonie pe care îl avem de mulți ani. Privind în jur, observăm că, în afară de noi, care afișăm o rusofobie deșănțată, doar o parte din țările fostului bloc comunist mai procedează astfel, și aici vorbim de Polonia și Bulgaria, în primul rînd, dar și de Ucraina, Georgia și Țările baltice. În rest, alte țări ceva mai independente, cum ar fi Cehia, Franța, Germania și Italia, au început nu doar să își refacă relațiile cu Rusia, dar și să încurajeze ridicarea sancțiunilor economice asupra acesteia. Este adevărat că încă mai sînt pași de făcut pînă acolo, dar, individual, aceste țări își dezvoltă relațiile cu Federația Rusă, marele vecin de la Răsărit, ca să nu mai spun de Grecia și Turcia, care doresc nu doar o dezvoltare economică a relațiilor, dar chiar și una militară.

În tot acest timp, România, alături de alte colonii pe care le-am enumerat mai sus, nu doar că rămîne înțepenită în propria frică de a dezvolta relația cu Rusia – în mod special în zona economică – dar fuge de orice gest care ar putea duce la o minimă ,,încălzire” a unor relații diplomatice, lucru care, am convingerea, că în timp ne va afecta foarte tare din punct de vedere economic. Observăm că atît Bulgaria, cu toată retorica ei antirusească, cît și Ungaria și Serbia, profită din plin de relația cu Rusia, acest lucru aducînd nu doar beneficii economice, dar și o mai bună percepție a diplomației acestor țări, ele fiind ceva mai respectate pentru o minimă independență pe care o afișează la nivel geopolitic, lucru care, după cum se vede, la români nu există.

Noi, colonie de mîna a treia, nu doar că nu avem puterea să fim independenți, dar ne lipsește în totalitate curajul de a aborda o minimă independență față de imperiul din care facem parte, oricare ar fi el. Presa românească, aia ,,mare” cum se autointitulează, nu are misiunea sacră de a apăra democrația, așa cum ni se spunea prin anii ʼ90. Nu! Presa aia are misiunea clară de a feri România de prosperitate și independență, are misiunea de a ține această națiune  în întuneric și minciună, în sărăcie și izolare internațională. Ăsta e rolul presei românești, care în realitate este o presă străină, făcută cu români vînduți intereselor altora, și căreia, în mod normal, SRI trebuie să îi facă o vizită și să îi verifice sursele de finanțare externă, nu să o susțină din umbră, așa cum o face acum.

Situația României din acești ani îmi amintește de Iran, în anii ʼ50. Acolo, acel așa-zis stat proaspăt independent, era, în fapt, o colonie a Marii Britanii, loc unde un număr de aproximativ 500.000 de oameni, în special din administrație, politică și structurile de forță, trăiau bine, iar, în rest, toți ceilalți erau săraci lipiți. Ce le-a scăpat, însă, atunci celor care conduceau poporul persan a fost faptul că au lăsat Armata să existe, fapt care a dus la răsturnarea acelei puteri prin lovitura de stat militară. Acum, cei care au pus mîna pe țările din est, acești colonialiști macabri, nu doar că au învățat din trecut, dar au și avansat – prin urmare, Armata a fost prima care a fost desființată, ca să vorbim de România, iar toate Serviciile au fost acaparate prin cumpărarea, fie ea oficială sau mai puțin oficială, a șefilor acestora și, probabil, a liniilor doi și trei. În acest mod, nu doar că nimeni nu are cum să răstoarne actuala stare de fapt din aceste țări, dar pînă și populațiile îndobitocite care le habitează își dau acordul propriei încarcerări.

Revenind la România, țara noastră este acaparată total de interese străine, Serviciile își fac bine treaba la adăpostul unei umbrele mediatice propice, atît internă, cît și internațională, iar politicienii ajung la putere în funcție de numărul de dosare penale pe care au în tolbă. În timp ce alte țări au o politică cît de cît echilibrată între Est și Vest, noi ne-am predat cu totul altora, unor mafioți internaționali, fapt care ne va afecta economic, politic și social, mulți ani de azi înainte.

Tano