Vînătoarea de vrăjitoare a luat viața a mii de femei, atît tinere cît și bătrîne, între Secolele al XIV-lea și al XVIII-lea. Isteria în masă asupra vrăjitoriei a străbătut Europa, Marea Britanie și Statele Unite.  Denunțurile se făceau pe bandă rulantă: asupra vecinilor, rudelor, propriilor soții. Pînă în Secolul al XVIII-lea, odată cu debutul Iluminismului, vînătoarea de vrăjitoare a început să dispară. Ultima femeie din Europa executată sub acuzația de vrăjitorie a fost Anna Göldi. Și astăzi îi este dedicat un întreg muzeu.
Cine a fost Anna Göldi
Anna s-a născut în 1734 în Sennwald, Elveția. Istoricii știu foarte puține despre viața ei timpurie, pentru că nimeni nu era interesat de biografia unei fete neremarcabile dintr-o familie săracă. Se știe că de la o vîrstă fragedă Anna a început să lucreze ca servitoare în sat pentru a cîștiga niște bani. Nu era căsătorită, dar a rămas însărcinată cu un soldat. Copilul a murit chiar la naștere. Pentru acea vreme nu era un lucru ieșit din comun, pentru că mortalitatea infantilă era foarte mare. Cu toate acestea, autoritățile au condamnat-o pentru moartea copilului, la 6 ani de arest la domiciliu. Evident, pentru Göldi aceasta însemna moartea, incapacitatea de a părăsi casa și de a cîștiga bani ar duce inevitabil o femeie la foamete.
Femeia a fugit curînd la Glarus, unde s-a angajat ca servitoare la familia Tzviki. Ea a născut un fiu, tatăl fiind proprietarul casei, deși, desigur, nu se putea pune problema unei eventuale căsătorii. La vîrsta de 46 de ani, se angajează servitoare în casa unei familii respectabile. Se pare că Anna a fost toată viața sa o femeie frumoasă, pentru că a avut și cu Jacob Chudi, stăpînul casei, o relație extraconjugală. Dar într-o zi, acesta o acuză de vrăjitorie, pentru că, după cum a declarat, și-a văzut propriul copil cum vomita obiecte metalice. Anna l-a amenințat pe patronul său că va dezvălui relația lor de iubire, fapt care însemna o pată uriașă pe obrazul lui Jacob, care în cele din urmă a renunțat la acuzațiile de vrăjitorie.
Autoritățile din cantonul Glarus au inițiat recompensa pentru capturarea ei printr-o publicație în ziarul Neue Zürcher Zeitung. Anna Göldi a fost capturată în casa ei, în subsolul căreia se ascundea. Femeia a fost arestată și transportată înapoi în orașul Glarus, unde a fost pusă sub acuzare.
Ultima vrăjitoare
Din documentele istorice vedem cum a fost tratată Anna: torturată brutal și batjocorită.
În orașul Mollis, Cantonul Glarus, există un muzeu dedicat Annei Göldi. Un analog al dispozitivului de tortură cu care a fost torturată este expus aici. De trei ori a fost ridicată, cu mîinile legate în spate, iar picioarele îi erau legate de o piatră. Incapabilă să reziste durerii, Anna a mărturisit o înțelegere cu diavolul, care i s-a arătat sub forma unui cîine negru și, prin urmare, și-a semnat un verdict. Se pare însă că femeia a fost acuzată mai degrabă de „otrăvire” decît de vrăjitorie, deși legea nu impunea pedeapsa cu moartea pentru otrăvirea neletală.
Pe 13 iunie 1782, la vîrsta de 48 de ani, a fost condamnată la moarte de Consiliul municipal din Glarus și decapitată în aceeași zi. Declarațiile oficiale și dosarele judiciare care vorbeau despre vrăjitorie au fost distruse imediat după proces. Sentința și execuția ei în piața publică au stîrnit indignare în toată Elveția și pedeapsa a fost descrisă la acea vreme de către istoricul August Ludwig von Schlözer ca fiind o „crimă judiciară”. Cu ajutorul jurnalistului Walter Hauser, autor al mai multor articole și cărți despre Göldi, un muzeu dedicat Anna Göldi a fost deschis în 2007 în Mollis, în cantonul Glarus.
În 2014 în orașul elvețian Glarus a fost dezvelit un memorial în onoarea Annei Göldi, destinat să atragă atenția asupra încălcărilor drepturilor omului și a nedreptăților justiției.
R.M.