Există convingerea că granița regiunii Tavush din Armenia și a regiunii Tovuz, din Azerbaidjan, se transformă într-o „linie fierbinte” a celui de-al doilea front, dacă primul este considerat Karabakh. În același timp, se formează o alianță strategică stabilă între Aliyev și Erdogan, care va schimba multe accente în politica regională.

La începutul „crizei Tovuz” de la granița azerba-armeană, care a fost percepută inițial de mulți experți drept „normal de firbinte” între părțile aflate în conflict, era evident că jucătorii regionali tradiționali din punct de vedere istoric - Rusia, Iranul și Turcia - ar trebui să adopte o atitudine față de ceea ce se întîmplă. Moscova și Teheranul, făcînd diferite declarații detaliate, au demonstrat în general prudență și au chemat Baku și Erevan să revină la un dialog pașnic, depunînd eforturi de mediere.

Turcia s-a comportat diferit. Presa turcă transmite că, în primele ore ale escaladării armate la granița dintre Azerbaidjan și Armenia, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a luat legătura cu omologul său azerbaidjan Ilham Aliyev, iar ministrul Apărării, Hulusi Akar, l-a contactat pe Zakir Hasanov. După aceea, Erdogan a declarat că Armenia a efectuat un ,,atac deliberat” cu scopul de a ,,crea o nouă zonă fierbinte de tensiune în regiune și de a bloca procesul de soluționare a problemei Nagorno-Karabakh”. Akar a specificat că ,,forțele armate turcești sînt gata să ajute Azerbaidjanul în conformitate cu principiul «o națiune, două state»”, ca și cum ar recunoaște faptul că interesele turcești se extind pînă la Tovuz.

În situația actuală, ar trebui să existe în mod natural convorbirile telefonice dintre ministrul turc de Externe Mevlut Cavusoglu și omologul său azerbaidjan Elmar Mammadyarov. Însă, ministrul turc a postat pe blogul său un videoclip cu imnurile Turciei și Azerbaidjanului, care a fost însoțit de un comentariu: „Sîntem gata să sacrificăm vieți de dragul Azerbaidjanului”. Acest lucru sugerează că Ankara avea informații despre demisia iminentă a lui Mamedyarov, cu care Moscova a purtat un dialog politic deplin. De asemenea, să remarcăm că Mamedyarov însuși a fost adesea acuzat în mass-media din Baku, în special de opoziție, că „a urmat instrucțiunile lui Lavrov, menținînd un dialog cu partea armenească asupra așezării Karabah”. Prin urmare, demisia lui Mamedyarov este percepută de către unii experți turci drept „înfrîngerea Moscovei la Baku”. Și nu numai asta. Erdogan nu a acuzat accidental Erevanul de „atac deliberat”, indicînd clar impactul unui factor extern - Rusia.

Evenimentele din regiunea Tovuz au început cu trei luni înainte de începerea aprovizionării cu gaz din Azerbaidjan în Europa. Pe harta regiunii se poate vedea că întreaga infrastructură pentru resursele energetice din Azerbaidjan destinate intrării în țările occidentale și pe piața mondială, se află în zona în care au loc acum ciocnirile. Baku-Tbilisi-Ceyhan, Coridorul de gaze de sud, conducta Baku-Supsa, calea ferată Baku-Tbilisi-Kars, autostrada Baku-Tbilisi se află în imediata apropiere de locul ostilităților.

Pornind de la aceasta, Turcia și Azerbaidjan ridică aproape deschis problema asigurării „securității așa-numitului coridor Ganja, care asigură securitatea energetică a Europei”. Cu alte cuvinte, Ankara, printr-un conflict de frontieră, a sugerat o încercare de a controla situația în regiune, fapt pentru care a primit critici din partea Rusiei. Cînd Turcia, la începutul războiului din aprilie 2016, a acționat dintr-o poziție similară, susținînd Azerbaidjanul, la acel moment din cauza aeronavei ruse doborîte de Forțele Aeriene Turce în Siria, relațiile dintre Rusia și Turcia erau în criză acută. Dar acum Erdogan a decis să-l contacteze pe omologul său rus Vladimir Putin prin telefon. Dar, așa cum se observă, Turcia a început să provoace cu îndrăzneală Moscova în Transcaucaz, realizînd o resetare a politicii externe a Azerbaidjanului, mai exact, transferînd-o controlului personal al lui Aliyev. Prin urmare, există un sentiment constant că, de acum, granița regiunii Tavush din Armenia și a regiunii Tovuz din Azerbaidjan devine noua „linia fierbinte” a celui de-al doilea front, dacă primul este considerat cel din Karabakh.

În același timp, se formează o alianță strategică stabilă Aliyev-Erdogan, care va schimba multe accente în politica regională. Copreședinții Grupului Minsk OSCE privind reglementarea Karabakh înțeleg că acest conflict a fost adus la un nou nivel. Mecanismul de negociere stabilit inițial s-a deteriorat de multă vreme și este evident că acest conflict de la granița Azerbaidjanului cu Armenia este într-un stadiu de schimbare: poate să se estompeze sau să se aprindă cu putere.

Dacă conflictul actual evoluează de la nivel local la cel regional, si părțile implicate își vor păstra promisiunile de a se lupta si pentru obiectivele strategice, vom asista la începerea unui război pe scară largă în Transcaucaz. Ce vor face Rusia si Turcia atunci?

N.K.