Apariția primului număr al revistei „Amurg sentimental” (în format de 16 pag.), în luna mai 1995, în urmă cu aproape trei decenii, avea să-i ia prin surprindere pe toți cunoscuții cărora le împărtășisem, cu diferite ocazii, dorința noastră de a înființa Editura „Amurg sentimental”, în cadrul căreia să funcționeze revista și cenaclul, amîndouă cu același nume, „Amurg sentimental”... Toți cei care ne auzeau vorbind despre această inițiativă particulară, ori se făceau că nu ne aud, ori ne priveau cu scepticism, neîncrezători că vom fi în stare de așa ceva, din cauza vremurilor grele pe care le traversam atunci cu toții, din cauza tranziției și a capitalismului păgubos pentru români... Așadar, ne știau de buni povestitori și ne considerau inițiatori de proiecte hazlii, fără nici o șansă de reușită. Oare ce spun acum aceia care, la vremea respectivă, încercau prin diverse metode, uneori, chiar vîrîndu-ne bețe în roate, să ne determine să renunțăm la acest generos proiect cultural, cînd văd că anul acesta s-au împlinit 29 de ani de cînd a luat ființă instituția cu activitate culturală extinsă la nivel național, iar în luna iunie, Revista „Amurg sentimental” a ajuns la numărul 350? Pentru noi, această revistă a însemnat autograful poetic pe care l-am oferit cititorilor noștri lună de lună, de-a lungul anilor pe care i-am parcurs pînă în prezent, cînd nu peste mult timp vom celebra cele trei decenii de literatură intensă... Sigur, lucrul acesta nu ar fi putut avea loc și nici nu s-ar fi ajuns la această performanță dacă, de la început, nu aveau să ni se alăture persoane de calitate și bine intenționate, care au crezut în șansa de a ne vedea împlinit acest vis... Apariția celor 350 de numere ale Revistei „Amurg sentimental”, fără întrerupere, este, zicem noi, o performanță, iar, cu fiecare apariție lunară, am creat cîte o nouă treaptă de lumină spirituală. Astăzi, putem număra 350 de trepte de rezistență culturală, într-o societate în care banul nu ține seamă de emoții și empatii.
Am știut de la început că nu ne va fi ușor și că nimic nu se poate face fără curaj și sprijin de la divinitate. Nu știm dacă am reușit tot ce ne-am propus și ce trebuia să facem pînă acum. Nu știm dacă printre creațiile publicate în cele 350 de numere de revistă sînt și opere literare de valoare... Ceea ce știm, însă, este că Revista „Amurg sentimental”, de la primul număr și pînă azi, a avut un rol esențial în viața multor mînuitori ai condeiului, ajutîndu-i, prin publicarea creațiilor lor în paginile revistei, să devină membri în breasla scriitorilor... Nu înseamnă că nouă ni se datorează acest lucru ci, în primul rînd, lor, că au binevoit să colaboreze cu noi, că au avut încredere în sfaturile și îndrumările noastre critice cu care i-am susținut, pe tot parcursul colaborării noastre, crezînd în talentul și viitorul lor literar. Și ne-am avut ca model pe noi, fiindcă am crezut, de la început, în puterea noastră de lucru, în capacitatea de a persevera și, odată cu experiența căpătată de la un număr la altul, să ne îmbogățim sumarul. Am căutat pe cît ne-am priceput ca acesta să fie cît se poate de diversificat, iar în paginile revistei să-și găsească locul toți acei autori care doreau să se facă cunoscuți cu creațiile lor - poezie, proză, eseu etc. Nu vom face acum un bilanț al acestora, mai ales că rolul acestor rînduri este de a spune celor care vor să realizeze ceva atît în viața personală, cît și în viața publică, să nu renunțe la ce și-au propus, chiar dacă probleme vor fi de fiecare dată, iar oamenii sînt cum sînt... Dacă am reușit pînă acum, în mai toate demersurile noastre culturale, să construim 350 de trepte de lumină spirituală prin Revista „Amurg sentimental”, acest lucru se datorează faptului că am crezut în vocația  scriitorului român.
La Mulți Ani, „Amurg sentimental”!
ION MACHIDON,
directorul Revistei „Amurg sentimental”