Amintiri literare
  • 08-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 31
  • 0

În lucrarea de memorialistică intitulată ,,Printre scriitori și artiști”, poetul Simion Stolnicu (1905-1966), care a fost membru al cenaclului ,,Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu, evocă, cu o amar-ironică precizie, tabloul moral și estetic al generației lirice din al patrulea deceniu al Secolului XX. În capitolul ,,Amintiri de la Sburătorul”, din care redăm două fragmente, autorul pune în lumină adevăruri, adesea brutale, în dezvăluirea ipocriziei și incompetenței, dar și pentru sublinierea adevăratelor valori.

Despre Lovinescu

...Lovinescu nu era desigur un critic ,,filozof” în genul lui Maiorescu. El a spus multe lucruri slăvind etica dezinteresării de materia sordidă ca-n paginile dedicate lui Macedonski, ale cărui aripi le afla îngreunate de plumbul interesului omenesc de înveninări de egoism social nesatisfăcut pămîntește. El a fixat catagrafia unor poeți contemporani din cei mai dificili, și în scurte linii, dușman al balastului impuzitar în genere al operelor criticilor de profesie.

De pe acum, criticii lui Lovinescu au început să înoate cu greu în rumegușul unor nume uitate-n mai puțin de un deceniu... Cînd și cuvintele vor îmbătrîni cum cele de pe vremea lui Heliade Rădulescu – într-o critică expusă la așa ceva prin riscul neologismului, bogat la Lovinescu – nu se știe ce se va mai alege de nobila trudă a acestui plin de spirit și perspicacitate autor. Noi, urmașii, generația foarte odiseică a tuturor discumpănirilor spirituale, morale și pămîntești, simțim că ne lipsește Lovinescu, stîlp humanist, care pornea la drum cu arme bune, de tare tradiție, și la urma urmelor nu cu zorzoanele unor teorii filozofice care, de au și ceva bun, au tocmai ce au moștenit din antichitate. Antichitatea elenică era la îndemîna acestui învățat și ea îl deprinsese rezerva și sobrietatea. ,,Metron ariston” – era cuvîntul lui favorit, lozinca templului din Efes...

Primul contact cu înjurătura presei...

Ținta multor atacuri ale detractorilor lui Lovinescu, cercul Sburătorul avea în anumite medii ale publicului aliterar, cititor de cotidiene, o faimă de loc dubios, de pervertire a gustului. Studenții lui Mihail Dragomirescu deveniți profesori se constituiau în dușmani hotărîți a tot ce provenea din lumea Sburătorului. ,,Ăla e de la Lovi­nescu” – se spunea cu ciudă zeflemesitoare despre cel care lua parte la lecturile din Cîmpineanu:

- Ești modernist de-al lui Lovinescu...

Tînărului poet cutare ,,numai Lovinescu i-a mîncat capul”...

Maestrul avea o înțelegere rezistentă și o superbie, admi­rabile, pentru această coaliție în care adeversarii săi tacticieni tîrau inconștiența maselor aliterare.

Într-o zi, tînărul poet X sună la Maestru și i se plînge de vulgarele înjurături ale criticului Y:

- Cum se poate, tinere?, îi răspunde maestrul. Te văd liche­fiat. Dar eu am fost înjurat pe toate ulițele literaturii! Asta nu-i nimic: Guarda e passa!

Tînărul nedumerit deocamdată, în sfîrșit, se redresează:

- Vasăzică asta e literatura: Luptă de rechini? ,,À qui mieux mieux!”.

Iorga avea obiceiul să se lege de numele vreunui amărît debutant, în cîte un mare discurs politic, care, publicat, făcea tînărului – în ciuda intențiilor exterminatoare ale istoricului – o faimă cît nu i-ar fi adus-o zece volume publicate! Numai așa o rudă a mea, ofițer superior, pozitivist complet, a început a-mi arăta oarecare stimă, văzîndu-mă citat de Iorga la o mare întrunire politică la Iași sau așa ceva!

Stamatiad mă striga pes­te șosea de la masa unei cofe­tării din Bușteni, unde-și bea șvarțul:

- Ei, amice! Te-am văzut înjurat serios de presă! Ăsta-i un semn bun că vine gloria!

Pe de altă parte, în spate, Stamatiad era o limbă rea:

- Poetul X s-a crezut că vine cu o poezie filozofică, dar s-a constatat că... etc.

Pompiliu avea o deosebită plăcere să-și bată joc de Sta­matiad, repetîndu-i cuvin­tele:

- Ei, cînd eram de douăzeci de ani, eram tînăr și frumos!

Vechitură rară între liricii contemporani, Al. Stamatiad era într-un fel stimat ca monument al unei alte epoci printre tinerii dintre cele două războaie! Pozele lui vetuste, din vremea lui Macedonski și Anghel, aveau ceva documentar, aerul de mușchetar cu arțag poate-i era o copie macedonskiană...

SIMION STOLNICU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite