America – demontarea unui mit (1)
  • 27-08-2021
  • 0 Comentarii
  • 389
  • 1

O carte de prea mult timp așteptată

De copil am trăit printre cărți. Cu etapele specifice vîrstei, fiecăreia dintre acestea corespunzîndu-i un gen de carte și o anumită bază a cărții (Biserica, Biblioteca școlară, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Pedagogică – cea de lîngă Cișmigiu – Bib­lioteca Municipală ,,Mihail Sadoveanu”, Biblioteca MApN, Biblioteca Națională, Biblioteca Academiei), litera cărții mi-a marcat viața, oferindu-mi cea mai generoasă deschidere spre o lume plină de bogății spirituale și de miracole. După lungi și tumultoase decenii, în care tematica se schimba odată cu ciclul natural al cunoașterii (basme, povești, aventuri, romane de dragoste, călătorii, cartea de război), anii maturității depline mi-au apropiat cartea de istorie, cu ruda ei selectă – cartea cu tematică geopolitică.

Desigur, într-o viață de om circumscrisă imperiului cărții, mereu în căutarea acelui subiect (titlu) care să vibreze la unison cu gradul de așteptare și cu setea de cunoaștere, ajungi la un anumit nivel al intuiției aproape involuntar, cînd tu, cititor experimentat, care ai călătorit prin pagina de carte pe toate meridianele și paralelele Globului pămîntesc, închizi ochii și visezi o anumită carte, o scriere specială despre un lucru special, care să-ți taie respirația. Citind fraza de mai sus, în actualul context al apariției literaturii diverse, de la zecile și sutele de edituri care s-au înființat după 1989, pretenția ni s-ar părea superfluă. Da, în aparență ar putea pluti la orizont această părere. În realitate – așa cum voi demonstra în rîndurile următoare – o anumită lucrare literară, o carte cu o anumită tematică, tratată însă într-o concepție fără echivoc, cu documentare la sînge și cu opinii pertinente – chiar dacă sînt riscante – nu apare oricînd, nu orice autor are curajul să scrie și altfel despre orice subiect devenit un fel de tabu de talie internațională. Dacă vin acum cu specificația precum că acest tabu se traduce de zeci de ani în a nominaliza Statele Unite ale Americii, puteți califica o asemenea așteptare ca pe un adevărat prag al îndepărtării cortinei de pe o scenă a unei lumi mitizate și falsificate, a unei descoperiri inedite a demagogiei universale înălțate la rang de supușenie internațională din partea unor state, printre care România, ce ocupă fotoliul de lîngă rampă.

Cred că ați intuit – aceasta era cartea pe care am așteptat-o atîtea decenii: înainte de 1989, cînd socialismul îl prezenta pe ,,Unchiul Sam” în cele mai sumbre analize politice și economice (dar o făcea sub imperiul propagandei naționale, care nu mergea pînă la profunzimea cauzelor mistificării adevărului despre societatea americană, literatura politică din acea vreme fiind dominată de anumite linii directoare, care estompau o parte a realității capitaliste), n-am putut afla prea multe adevăruri; după 1989 nici că se mai pune problema unei literaturi politice critice autohtone cu referire la SUA, întrucît, de cînd ne-au devenit camarazi în NATO și în mercenariatul de pe teatrele de război din lumea sfîrșitului de Secol XX și începutului de Secol XXI, atîta admirație are Poporul Român (ce să mai vorbim de conducătorii lui) față de Statele Unite ale Americii încît Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Mareșalul Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu... pălesc în fața unor Donald Trump, Joe Biden, Barack Obama, Harry Truman, Dwight Eisenhover, Richard Nixon, Ronald Regan, George Bush, George W.Bush!

Astfel, în rușinoasa situație de preamărire a ,,norocului” ce-a dat peste noi de cînd sîntem prieteni la cataramă cu americanii, de cînd o bună parte din visteria României se scurge către seifurile marilor trusturi americane de armament, în timp ce industria militară autohtonă se află în comă indusă, în timp ce ambasadorii americani fac legea în România dînd ordine la Guvern și în Parlament, fără ca președintele Iohannis să reacționeze, ci doar să stea preș la picioarele unor yankei veroși, scrierea unei cărți despre adevărata față a SUA, în special în ipostazele generatoare de schimbări radicale în lume, constituie un adevărat act istoric și, raportat la Țara noastră, poate fi asimilat ca un act de patriotism.

Chiar dacă i-am citit și pe unii autori americani care au dezvăluit în paginile unor cărți tarele care macină societatea americană postbelică (Annie Jacobsen: ,,Creierul Pentagonului – O istorie necenzurată a DARPA, Agenția de Cercetare Militară ultrasecretă a Statelor Unite”, Bill Fawcett: ,,100 de greșeli care au schimbat istoria – Erori și gafe care au prăbușit imperii, au distrus economii și au transformat lumea”, Philip Shenon: ,,Comisia Istoria necenzurată a investigațiilor privind evenimentele din 11 septembrie 2001”), volumul la a cărui lectură și analiză purcedem astăzi întrece tot ce s-a scris pînă în prezent pe acest subiect.

,,O LUME ÎN CRIZĂ” se numește cartea cu pricina. Autor – FLORIAN GÂRZ. Editura – FAVORIT. Anul de apariție – 2021. Pe pagina interioară de gardă, două completări vin să întregească, la o privire sumară, personalitatea autorului (Colonel (r) Florian Gârz) și substratul cărții (,,O lume  în criză. Crizele lumii contemporane”).

Cartea, în 331 de pagini, cuprinde chiar o lume în criză, reușind să fie oglinda reflectorizantă a unei lumi sfîrtecate de zeci și sute de conflicte militare, cu sute de mii de morți, deși, oficial, cel de-al II-lea Război Mondial s-a încheiat în mai 1945. În cele 12 capitole, într-un crescendo palpabil, autorul, plecînd de la unele considerații geopolitice și geostrategice actuale, la cumpăna dintre două secole, întreprinde o radiografie palpitantă a lumii contemporane, văzută în tiparele internaționale croite după încheierea ultimei conflagrații mondiale, dar așa cum a comandat America.

Pînă să intrăm în detalii – care, vă asigur, vor zgudui conștiința multora – ar trebui să scriu cu litere mari următorul pasaj: aceasta este cartea pe care o așteptau românii, în special după anul 2000!  Mergînd direct la sursă – degringolada societății americane, în prezent, și politica  externă, de expansiune militară a SUA, prin declanșarea unor războaie locale – cartea ne arată fața hidoasă a Americii, ne arată adevărata față a unor conducători americani în raport cu interesele statale ale altor țări, o stare de fapt a lucrurilor care pune și mai mult într-o lumină ingrată poziția de mielușel a României în fața SUA. Citind filele cărții, chiar fără a utiliza sintagma care vrea să dea și un alt înțeles unei scrieri: ,,a citi printre rînduri”, rămînem stupefiați în fața unei duble realități americano-românești: după cîte rele fac Statele Unite în lume și în România, cum de este posibil ca, în unele sondaje de opinie, în raport cu alte țări înglobate în NATO, România să fie țara cu cea mai mare pondere națională la apartenența la acest Tratat Euroatlantic, îndrăgindu-i pe americani mai ceva ca pe verișorii noștri din Caracal?

Apropo de Caracal: nu cumva sondajul a fost făcut pe centura Caracalului, sau, poate, la Mihail Kogălniceanu, la Constanța – în perimetrul celor două baze militare americane de pe teritoriul României? Lăsînd gluma la o parte, nedumerirea de astăzi, stîrnită de simpatia românului față de America, ne poartă cu gîndul la o zi neagră din Istoria României – 4 aprilie 1944 – cînd aviația americană a bombardat Bucureștii și Valea Prahovei, provocînd pagube materiale și nestinse dureri omenești, prin pierderi de vieți nevinovate de civili. Dar, în afară de aceste momente tragice, ce ne mai amintește acest bombardament? Cînd s-au parașutat piloții americani din avioanele doborîte de artileria antiaeriană română sau de piloții români, ajungînd prizonieri la români, yankeii au fost tratați foarte diferit față de prizonierii de război, unii dintre ei fiind cazați în hoteluri! Coroborate cu valul de simpatie și de speranță cu care părinții și bunicii noștri i-au tot așteptat pe americani să vină să ne ,,salveze” din ghearele stalinismului, după 1945, aceste întîmplări par a fi niște caracteristici ale unui popor lipsit de cunoașterea și interpretarea realității, fără posibilitatea de informare corectă, de la sursă credibilă, luînd de bune și de folositoare efectele propagandei interesate să creeze o masă de manevră pentru întreținerea unei atmosfere de incertitudine.

Dar, de la această paradigmă se poate foarte ușor ajunge la vechiul proverb: ,,De bun ce ești, lumea te ia de prost!”. Care sînt deștepții și care sînt proștii în acest binom condițional – cred că nu mai e nevoie de specificat.

Ei bine, autorul cărții ,,O lume în criză”, colonelul Florian Gârz, spulberă orice urmă de incertitudine în ceea ce privește societatea americană contemporană, demonstrînd atitudinea malefică a conducătorilor ei și politica acestora în defavoarea statelor și popoarelor pe al căror teritoriu americanii au pus piciorul.

Autorul, însă, vădind o profundă cunoaștere a mediului geopolitic internațional, cu neașteptatele răsturnări de situații și planuri de modificare a acestui spațiu, în afară de criza specifică societății americane contemporane, ne așază în fața ochilor și a minții un spectru concludent al problematicii care guvernează, astăzi, umanitatea. Capitole precum ,,La cumpăna dintre două secole. Unele considerații geopolitice și geostrategice actuale”, ,,Criza social-politică capitalistă din epoca post - Război Rece”, ,,Aspecte de ultimă oră ale crizei lumii contemporane” sau ,,Viitorul este al Asiei” reprezintă o bază de date și aspecte analizate într-o corelație de bideterminare neechivocă, manifestare la care asistăm ca la teatru, regizorul, însă, neputînd trage cortina atunci cînd vrea el, ci atunci cînd factorii de influență decid prezentarea ultimului tablou al piesei.

Pentru că am reprodus cîteva titluri ale unor capitole din carte, care au legătură cu Statele Unite ale Americii, dar nu una de ordin intrinsec, vreau să reproduc acele titluri ale capitolelor care se constituie într-un adevărat fir roșu al întregului demers al autorului cu privire la marea putere de peste Ocean – chintesența scrierii ,,O lume în criză”. Procedez astfel pentru că, pe parcursul acestui serial jurnalistic, ne vom întîlni cu analize pe aceste texte, titulatura capitolelor putînd apărea ca o rezoluție a cuprinsului capitolului respectiv, privită și însușită ca atare, ori în contextul definitoriu al întregului volum. Deci: ,,Marea criză a societății americane”, ,,Asaltul împotriva libertății” (o adevărată demonstrație a extrapolării incidentului fără precedent, de la 11 septembrie 2001, transformat în declanșarea războiului împotriva unei religii), ,,Imperiul ame­rican se restrînge”, ,,Criza strategiei nucleare americane”, ,,Obiectivele fundamentale ale marii strategii americane”, și, în sfîrșit, ,,Starea actuală și perspectivele Statelor Unite ale Americii”.

Doar citind aceste titluri și încep să-ți clipească multe beculețe în subconștient, pregătindu-te să parcurgi aceste lecturi, dar, mai ales, te simți copleșit de complexitatea subiectelor generate de sintagma unui stat, fie el și Statele Unite ale Americii! Vorbind retroactiv, impactul asupra memoriei noastre, după citirea acestei cărți, este unul de perplexitate, dublat de o răsuflare interioară, care s-ar putea traduce în: ,,Așa da! Aceasta este cartea care lipsea din veriga lanțului de analize geopolitice publicate pînă în prezent!”.

Pînă să trec la prezentarea autorului acestei cărți, ca personalitate cu pregătire militară, care a îndeplinit anumite funcții și la nivel de Stat, și ca autor al mai multor volume cu tematici din sfera activităților secrete, a spionajului sau a pactelor militare, cred că se impun unele completări la ceea ce am scris pînă acum despre subiectul relevat în ,,O lume în criză”.

& În primul rînd, remarc documentarea, la obiect, întreprinsă de domnul Florian Gârz, atît ca plajă de întindere, cît și ca subiect propriu-zis;

& În al doilea rînd, vorbind de aceeași documentare, se observă căutarea unor surse cu date cît mai apropiate de momentul scrierii cărții, ceea ce oferă impresia de prospețime și de noutate a lucrării. Exemple în acest sens: ,,Nuclear Weapons and American Grand Strategy”, de Gavin Francis J., Washington, 2020; ,,Momente decisive: cum reacționează națiunile în fața crizei și a schimbării”, de Diamind Jared, Libris, 2020, ,,O istorie a Războiului Rece: 1917-1990”, de Berghe Yvan Vanden, Editura Orizonturi, 2019, și exemplele ar putea continua;

& În al treilea rînd, autorii volumelor indicate ca bibliografie sînt personalități cunoscute, din lumea cărții cu tematică geopolitică, sau a juranaliștilor implicați în analiza și descrierea acestui fenomen mondial;

& În al patrulea rînd, pentru o și mai mare autenticitate a scrierii, în afara unor cărți, autorul s-a documentat și din presa de specialitate, conform listei de la litera B. cuprinsă la rubrica ,,Periodice”, indicînd ,,Forreign Affairs”, New York, numerele din ianuarie-februarie 2020, martie-aprilie 2020, septembrie-octombrie 2020 și noiembrie 2020;

& În al cincilea rînd, prin introducerea capitolelor ,,Viitorul este al Asiei” și ,,Mama natură nu iartă”, autorul șochează, trăgînd un semnal de alarmă asupra dezvoltării ,,Continentului galben”, care, din punct de vedere geografic, se întinde de la Marea Mediterană și Marea Roșie, cuprinzînd trei sferturi din continentul euroasiatic, pînă la Oceanul Pacific. Cuprinde 53 de state și o populație de aproape 5 miliarde de locuitori, din care 1,5 miliarde sînt chinezi; în ce privește natura, capitolul evidențiază faptul că schimbările climaterice reprezintă cel mai mare pericol din cîte au existat vreodată la adresa întregii umanități, lucru neînțeles de guvernele lumii, în special de către statele super dezvoltate;

& În al șaselea rînd, deși problematica volumului structurat pe cele 12 capitole prezintă aspecte complexe, multe dintre ele cu un grad însemnat de controverse, prin explicarea în mod clar a temei din paradigmă și cu ajutorul exemplelor pragmatice, cititorul (chiar și unul neavizat) poate înțelege esența problemei, chiar putînd-o suprapune peste propriile cunoștințe în materie, bucurîndu-se de puterea de penetrație a textului în orizontul lui cognoscibil.

Deși mai pot fi enumerate alte cîteva caracteristici, rămîne să le descoperim pe parcurs pentru că ,,O carte așteptată de prea mult timp” – așa cum arătam la începutul acestui material, iată, a apărut – să-i oferim girul autorului spre a ne incita cu originala realizare a domniei sale. Dar, nu mai înainte de a afla cîte ceva despre biografia și personalitatea acestuia.

Portretul unui luptător

Domnul Florian Gârz este bihorean, născut în comuna Borod, la 1 aprilie 1935. După ce a petrecut mulți ani în băncile și amfiteatrele unor instituții militare de învățămînt (Liceul Militar ,,Dimitrie Cantemir”, Predeal, Școala de ofițeri activi ,,Nicolae Bălcescu”, Sibiu, Academia de Înalte Studii Militare, Cursul post-academic superior de strategie, București, unde și-a însușit tainele unei lumi aparte, aceea a informațiilor militare) activează ca ofițer în Direcția de Informații Militare, lucrînd peste trei decenii în Serviciul de Cercetare Strategică al Armatei.

În perioada 1961-1975 a îndeplinit funcții specifice pe linie militară în cadrul personalului ambasadelor României de la Londra, Beijing și Ankara, timp în care intră în contact cu sfera sensibilă a culegerii de informații militare (de uz național și internațional), menite să creeze o bază de date necesară exploatării acestora de către organele de specialitate ale unui stat sau ale unei uniuni de state. Datorită acestor calități și a spiritului său inventiv și analitic în tot ceea ce întreprinde, ajunge expert în analiza informațiilor, șef al Secției de analiză-sinteză în cadrul Direcției de Informații Militare din MApN.

Colonelul Florian Gârz a participat, ca expert, la seminarii și colocvii internaționale în probleme de securitate europeană și mondială, cu lucrări la Viena, Geneva și Londra – această activitate venind ca o recunoaștere pe plan extern a capacității ofițerului de informații Florian Gârz de a crea o sinteză a acestei problematici, adaptată la evoluția geopolitică și geostrategică a lumii contemporane.

Restrîngîndu-și activitatea externă, colonelul de informații devine util Țării, în interior deținînd func­țiile de consilier în Departamentul pentru Apărare, Siguranță Națională și Ordine Publică și de șef al Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Țării din cadrul Președinției României (1991-1997), fiind prima persoană care a ocupat această importantă funcție creată după 1989.

Pentru că scrierea cărții ,,O lume în criză” nu este întîmplătoare, autorul avînd antecedente în această direcție, să trecem în revistă cîteva din realizările de ordin publicistic ale celui amintit. Se cuvine să menționăm mai întîi unele studii publicate în Buletinele de specialitate ale Armatei, printre care: ,,Surprinderea în războiul modern”, ,,Bătălia aero-terestră-2000”, ,,Elemente de doctrină militară și concepte strategice în armatele moderne” ș.a. Coautor al lucrării ,,Tipologia conflictelor militare contemporane”, apărută în 1988, domnul colonel Florian Gârz și-a risipit inspirația și talentul în scrierea a peste 40 de volume pe teme specifice pregătirii sale și cerințelor pieții de carte, dintre care amintim: ,,Iugoslavia în flăcări”, ,,N.A.T.O. – Globalizare sau dispariție?”, ,,De la Atlantic la Urali – Renașterea Europei”, ,,CIA contra KGB”, ,,Spionajul total în acțiune”, ,,Spionajul și puterea”, ,,Noua Apocalipsă”, ,,Apocalipsa și România”, ,,Trezirea Marelui Dragon (China în reformă)”, ,,Consilier la Cotroceni”, ,,Creșterea și descreșterea imperiului american”, ,,Bătălia pentru adevăr. Fața nevăzută a imperiului american”.

Deocamdată, atît.

În contextul în care amatorii de senzații tari (dar fără acoperire faptică) dau la iveală, pe bandă rulantă, volume care se vor întruchiparea realității, încărcînd depozitele cu maculatură inutilă, apare un fost ofițer de informații, colonelul Florian Gârz, un adevărat profesionist în domeniul informațiilor și ne pune pe masă cartea ,,O lume în criză” – revelația unei lumi necunoscute, în parte, care ne propune să descoperim America așa cum este ea – dominată de eroziuni politice, sub imperiul răului intern – Complexul Industrial Militar. Citind această carte, mulți români vor fi surprinși să afle că Statele Unite ale Americii nu sînt chiar așa de democrate, și nici nu întreprind o operă de binefacere în rîndul unor popoare de pe Glob, dimpotrivă – le vor doar resursele, indiferent cu ce preț!

Urmăriți, de săptămîna viitoare, serialul jurnalistic așezat sub genericul ,,AMERICA – DEMONTAREA UNUI MIT!”.

(va urma)

GEO CIOLCAN

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite