Știți voi, domnilor care vorbiți cu indignare despre fondul clasei, că tot materialul pe care o educatoare sau învățătoare îl folosește în activitatea cu copii (fișe, forme de fructe sau animale, norișori, pomișori, cifre, litere etc.) sînt în proporție de 75% cumpărate, desenate, decupate sau pictate de ea însăși, fiindcă statul român nu le sprijină cu nimic pe aceste cadre? Cum ar fi să nu-și desfășoare activitatea din lipsă de material? Ce ați face, domnilor comentatori și părinți, în situația aceasta, pentru ca elevii să beneficieze de educația corespunzătoare? Ați ieși în Piața Victoriei să demonstrați? Nu! Veți ataca tot cadrele didactice.
Știți că manualele conțin rezumatul rezumatului materiei predate acum 30 de ani, sau că, spre exemplu, programele școlare sînt praf? Știți că, deși programa de matematică cuprinde o materie pentru predarea și fixarea căreia e nevoie de 6 ore pe săptămînă, ea tocmai a fost micșorată la 4? Sigur că, în condițiile astea, părinții vor apela la meditațiile la matematică, nu-i așa? Acesta este un alt subiect. Ca să nu mai spun că programa la geografie sau istorie este de mulți ani o bătaie de joc, iar manualele la fel. Niște capete inteligente din Ministerul Învățămîntului s-au gîndit că la aceste două materii trebuie să dea elevului posibilitatea să citească singur lecturi suplimentare pe marginea lecției predate, din care să sintetizeze ce e mai important. Nu le-a dat prin cap competenților din Ministerul Învățămîntului că, în ultimii 20 de ani, în România timpul alocat lecturii a scăzut dramatic la nivelul întregii populații! Am ajuns să citim mesaje scurte, la obiect, ca în reclame. În condițiile în care vedeți bine că nici un copil nu mai citește nimic dumneavoastră aveți senzația că vor citi la două materii care, neexplicate corespunzător, vor fi doar vorbe în vînt? Sigur, mi se va spune, ca de obicei, că Matematica și Limba Română sînt importante. Dar de ce? Serios, cîți dintre absolvenții ultimilor 20 de ani, care au trăit cu ideea asta, că doar cele două materii numite mai sus sînt importante, își mai amintesc ceva din ce au învățat?
Trist este că, neglijînd geografia și istoria pe considerentul expus mai sus, elevii au ajuns să nu aibă habar de nimic, rezultatul fiind generații cu carențe imense în educație, cărora dacă cineva le spune că strămoșii noștri au venit în Europa prin Secolul al XV-lea sau că statalitatea românească există doar de la 1859 vor da crezare. Nu mai vorbesc de geografie, că deja am ajuns ca americanii ăia de care rîdeam că habar nu au unde e România pe glob.
Dacă vă întrebați de ce profesorii nu sesizează superiorii din Minister despre cele semnalate de mine aici, o să vă spun: fiindcă știu că, în cel mai bun caz, nu vor fi băgați în seamă, fiindcă există și posibilitatea de a fi luați peste picior de cei din minister care, desigur, „știu ei mai bine” ce e de făcut, deși după cum se vede habar n-au. În opinia lor, problemele învățămîntului românesc sînt doar două: fondul clasei care se cere părinților – desigur, ca să aibă cadrele didactice bani de cafea – și florile sau mărțișoarele care li se dau cu diferite prilejuri festive (sînt ironic, da?). De ce să cerceteze minunații jurnaliști români problemele în profunzime, că doar asta presupune investigație serioasă, or ei se ocupă doar cu caterinca, cu mișto-ul și cu critica. Nu cu critica constructivă, ci cu aia care să-i înalțe pe ei în ochii șefilor, că doar de aia sînt puși acolo, nu în serviciul nostru, al ascultătorilor.
MARIUS MARIN