Altfel despre învățământ 1
  • 21-10-2021
  • 0 Comentarii
  • 201
  • 1

În România despre turism și despre învățământ vorbim toți. În special cei de la televiziuni și de la posturile de radio. Ei sunt extrem de „avizați” pe aceste două domenii. Nu contează că vorbesc superficial fiindcă pentru ei turismul în România se reduce la litoral, iar învățământul la „fondul clasei” și la florile duse de copii cadrelor didactice la început și sfârșit de an școlar. Pe ei asta-i preocupă, fiindcă, unii dintre ei sunt și părinți, iar asta le dă autoritatea morală să judece. Ei nu au aflat că nu e bine să judeci pe nimeni, fie și pentru că nu vei avea niciodată toate datele ca să o poți face corect, ca să nu mai vorbesc de faptul că, creștinește nu e recomandat.
Unii dintre părinții zilelor noastre au senzația că sunt extrem de competenți în privința educației. Au capetele pline de tehnici, pe care le-au citit în cărți scrise de „niște unii” de prin SUA sau cine știe de pe unde și pe care le aplică cu sârguință pe proprii copii. Când aceștia cresc și ajung la școală, se trezesc, uneori, că nu-i mai controlează și că au în bătătură niște obrăznicături, pe care nici acuma nu le corectează sancționându-i în vreun fel, că traumatizează copilul, iar de sfânta palmă la fund nici nu poate fi vorba.
Am văzut multe cazuri de copii care, prin magazine sau pe stradă, făceau adevărate crize de personalitate,( aia pe care nu le-au distrus-o părinții lor prin educația inteligentă pe care au aplicat-o) pe motiv că, părinții nu voiau să le execute poruncile. Mi-a rămas în minte un băiețel la vreo 11 ani, american, care, în autobuzul din Insula Capri, striga la maică-sa și o certa că nu mersese cu el undeva. Mai avea puțin și o lovea, iar femeia, cu voce scăzută și umilă, încerca să-i explice obrăznicăturii de fiu său situația, fără succes însă.
Aceeași părinți însă, vin la  grădiniță și la școală, mai puțin la liceu, cu tot felul de pretenții privind felul în care cadrul didactic trebuie să se comporte cu „odorul” lor. Acuma, dacă, tu ca părinte te-ai făcut preș în fața copilului tău, e fix treaba ta, deși educația deficitară pe care i-ai dat-o, se răsfrânge și asupra noastră, iar la școală, dacă educatorul sau profesorul nu se poate impune în fața elevului, acesta din urmă, obișnuit fiind de acasă, că poate trata adulții cum are chef, va face același lucru și cu profesorii, sfidându-i, provocându-i și deranjând ora, cu siguranța că nu va fi sancționat.
Repercusiunile lipsei de sancțiuni asupra elevului și implicit a părintelui, se văd în societate, pe stradă, peste tot. Regulile nu sunt respectate, fie pentru că nu există, fie pentru că se evită aplicarea lor.
O să vă întrebați de ce profesorii nu reclamă inspectoratelor județene aceste lucruri, fiindcă ar trebui ca inspectorii să-i ajute. Da, ar trebui, dacă inspectorii nu s-ar face la rândul lor preș în fața părintelui, care, parafrazând cântecul, ”tot ce face și tot ce spune e și drept e și bun” când se referă la copii. Nu mai contează că li s-ar putea explica părinților că nu au dreptate, frica majorității inspectorilor, de eventualele reclamații ale părinților care ar putea să-i lase fără „foncție”, îi face să-și încovoaie slugarnic spinările ca niște „yesmeni” perfecți.
Nu numai că apelurile cadrelor didactice rămân fără rezultat, dar se mai și întorc împotriva lor prin tot felul de șicane și controale pe care cei de la inspectorat, le vor face cadrelor didactice care au îndrăznit să ridice vocea și să iasă din rând periclitându-le lor scaunele. Unii inspectori școlari, au senzația că sunt acolo pe viață, iar pentru mulți dintre ei, funcția asta este maximul pe care-l pot atinge în viață.
Să vă vorbesc despre cum se poartă cu profesorii, învățătorii sau educatorii, care au nevoie de serviciile lor la titularizări, transferuri, sau mai știu eu ce? Cum îi umilesc unii dintre ei pe colegii lor de la catedră cu atitudinea de vechili pe moșie pe care o au ? Mai bine nu. Am să vă vorbesc despre condițiile improprii în care lucrează cadrele didactice, mai ales cele din învățământul preșcolar, care nu au spații potrivite pentru a-și desfășura activitatea conform normelor europene, pe care ne-am grăbit să le adoptăm și să le aplicăm mot-a-mot, chiar dacă nu există personalul auxiliar necesar pentru un învățământ de calitate sau salariile potrivite.

MARIN MARIUS, antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite