- 14-08-2023
- 0 Comentarii
- 162
- 0
Repere ale intrării României în război?
Așa cum vă promiteam în încheierea episodului 3 din acest serial, în acest număr „veți face cunoștință cu alte manifestări care ilustrează mișcări ciudate în societatea noastră vizavi de războiul din Ucraina. De asemenea, vă veți întîlni cu alte aspecte care zdruncină puterea de la București, incapabilă să gestioneze situația politică în favoarea României și a românilor”. Continuăm, astăzi, firul exploatării unor provocatoare realități care conduc la o și mai mare îngrijorare pentru poziția României într-o eventuală angajare în conflictul militar dintre Rusia și Ucraina. Reluînd articolul de unde am rămas data trecută, adică de la elementele care sugerează temerea de mai sus, dintre ghilimele, continuăm cu punctul 3 al acestei demonstrații sui-generis.
3. Rămînînd tot în zona medicală (ca pregătire pentru un eventual război), am reținut întîlnirea dintre ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, și ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, din 20 aprilie a.c., prilej cu care au fost semnate o serie de contracte de finanțare ale unor proiecte de investiții în infrastructura pe sănătate folosind instrumentele PNRR. Lucrul cel mai interesant în acest protocol este cel care definește, concret, spitalele vizate, pentru care se pune la bătaie suma de 400 milioane de lei: Spitalul Militar de Urgență „Dr. Ion Jianu” (Pitești); Spitalul Clinic de Urgență Militar „Dr. Ștefan Odobleja” (Craiova); Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” (Sibiu) și Spitalul Miltar de Urgență „Regina Maria” (Brașov). Ce observăm? Toate cele 4 orașe sînt cunoscute ca baze militare NATO, în special Craiova (Brigada Multinațională Sud-Est, Scutul de la Deveselu); Sibiu (Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est al NATO); Brașov (Baza Militară și poligonul de la Cincu), după ce au mai fost alocate 30 de milioane de lei pentru drumul județean care duce la Cincu, cu variante ocolitoare pentru satele de pe traseu și un pod peste Rîul Olt.
Sînteți tentați să credeți că acest efort financiar este făcut de dragul Armatei Române? Complet fals! În perimetrul acestor localități se află structuri militare NATO, din care fac parte mii de soldați străini, pentru care MApN creează aceste condiții de spitalizare și de tratament, mai ales într-o situație critică, de luptă (aceasta, în afara costurilor întreținerii acestor trupe de mercenari)! Soldații români? Cum s-au mulțumit și pînă acum cu ce-au avut, se poate și de acum înainte. Sau, dacă vor ceva mai de soi, pot merge la privat!
4. Desfășurarea unor aplicații de anvergură pe teritoriul României și în apele teritoriale ale Țării noastre, cu participarea celui mai mare număr de militari aparținînd trupelor NATO – toate aplicațiile avînd direcție de simulare spre Rusia;
5. Contractarea de armament, tehnică de luptă și muniție, în valoare de miliarde de euro (unele plătite anticipat, cu mai mulți ani înainte), în multe cazuri dovedindu-se că s-a ales calea unor afaceri oneroase, cumpărîndu-se marfă de calitate îndoielnică și la preț maximal (despre cacealmaua înzestrării MApN cu cele necesare purtării unui război modern, vă promit un material inedit, care va demonstra mitul puternicei Armate Române sub stindardul NATO, și sub isteria piețelor de desfacere americane, israeliene și sudcoreene).
6. Nenumărate vizite pe plan militar, o agendă diplomatică într-un ritm nemaiîntîlnit pînă în prezent – la diferite niveluri, cu comunicate cu termeni absconși, îmbrobodind populația cu sintagme și cifre care ascund adevăratele planuri ale guvernelor și armatelor statelor NATO. Exemplificînd practica de mai sus, am fost anunțați că, între 17 – 21 iulie, Șeful Statului Major al Apărării (conducătorul de facto al Armatei), generalul Daniel Petrescu, a participat la conferința „State Partnership Program 30th Anniversary”, organizată la Washington DC. Fără a intra în bombastica programului acestei reuniuni internaționale, am căutat să extragem cîteva elemente concrete legate de viziunea SUA de a apăra România, în contextul articolului 5 din Tratatul NATO. Pentru a vă demonstra secretomania acestor întîlniri, reproduc un citat din Comunicatul MApN pe această temă: „În baza excelentei colaborări dintre (bla, bla, bla), generalul Daniel Petrescu a fost invitat să susțină în cadrul conferinței perspectivele naționale ale programului de parteneriat în panelul intitulat «Future vision: the next thirty years». Șeful SMAp a prezentat atît viziunea Armatei României pentru «State Partnership Program», cît și importanța regiunii Mării Negre în actualul context de securitate din Europa și rolul determinant pe care îl poate avea intensificarea cooperării cu comandamentele regionale în consolidarea posturii de apărare”.
Vorbe goale, vorbe alambicate, pentru a prosti poporul care-l plătește pe domnul general pentru excursia în America, în umbra cărora se ascund cifrele cu 12 zerouri – banii poporului care îngrașă industria de armament și tehnică de luptă din SUA!
7. CSAT – la dispoziția NATO. Deși titulatura ne spune una, adică CSAT = Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în realitate, acest for de sub tutela președintelui României își extinde prerogativele și dincolo de hotarele României, adoptînd unele hotărîri în contradicție cu tradiția și pregătirea Armatei Române, maculînd valorile naționale ale moștenirii noastre în plan militar, numai și numai pentru a intra în grațiile Occidentului și ale SUA – state îmbuibate de secole de ambiția de a cuceri teritorii străine și a stăpîni și exploata popoare, semănînd peste tot neliniște, sărăcie și moarte. Pentru a exemplifica paradigma de mai sus, amintesc de ultima ședință a CSAT, din 6 iulie a.c., cu cîteva zile înaintea Summitului NATO de la Vilnius, unde, sub președinția președintelui Țării și comandantului suprem al Armatei, Klaus Iohannis, s-au adoptat hotărîri care ar putea avea un impact distructiv pentru securitatea României, cu toată propaganda americană a activării articolului 5 din Tratatul NATO.
Inflamînd spiritul rus de a răspunde pe măsură provocărilor, CSAT (numai și numai la inițiativa lui Iohannis, care nu se dezminte în a-și construi un statut de a face din România un pilon de bază în înfrîngerea Rusiei în confruntarea militară cu Ucraina) a adoptat două hotărîri care stîrnesc îngrijorarea românilor cu mintea limpede și cu grijă, în primul rînd, de stabilitatea economică și socială a Țării, fără a se lăsa tîrîți în capcana americanilor sub umbrela înșelătoare a NATO.
a) „implicarea României într-un proiect transatlantic nou, și anume crearea în țara noastră a unei facilități de instruire a piloților pentru operarea avioanelor F – 16” – se specifică în comunicatul de presă al Administrației Prezidențiale, după care continuă, ajungîndu-se, de fapt, la „SLAVA UCRAINA!”: „Aici vor fi pregătiți piloți români care operează avioane F-16, urmînd ca facilitatea să fie deschisă ulterior și participării piloților din statele aliate și partenere NATO, inclusiv din Ucraina”. După cum se vede, noi n-am terminat cu instruirea alor noștri, și ne frămîntă grija cu instruirea ucrainenilor, spre a poziționa România „ca lider regional în domeniul instruirii piloților F16”. Comentînd acest deziderat al CSAT, îl putem întreba pe Iohannis – de ce nu are ambiția ca România să fie lider regional în domenii ca: standardul de viață, sănătate, educație, cultură? Pentru că domnia sa n-o să răspundă niciodată, răspunde autorul întrebării: e simplu – pentru că, pe păpușarii de la UE și de la NATO nu-i interesează aceste sectoare de activitate, țelul lor suprem, cu privire la România lui Iohannis, este acela care definește relația dintre stăpîn și colonie, cu accent primordial pe înrobirea economiei naționale, obligată să verse în vistieria industriei militare din aceste state miliarde de euro și de dolari!
b) În final, CSAT a mai escaladat o dată problema angajării Armatei în conflicte internaționale, dincolo de granițele României, de data aceasta situația fiind și mai critică, deoarece are în centrul ei participarea cu trupe pe teritoriul Ucrainei. Desigur, nu ni se spune pe față despre acest experiment. Doar că nu toți cădem în capcana întinsă de Iohannis, cu enunțuri generale, în spatele cărora se ascunde o strategie periculoasă, care se lasă cu un mare semn de întrebare referitoare la soarta Armatei României. Concret. CSAT (adică Iohannis) a stabilit că România va pune la dispoziție pentru participarea la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, în anul 2024, un efectiv de 5.646 militari și civili, dintre care 2.526 vor participa la misiuni și operații în afara țării, iar 3.120 de militari se vor afla în așteptare pe teritoriul național, cu posibilitatea de a fi dislocați la ordin. (al cui ordin ?)
La acest punct simt nevoia să amintesc de recentele reacții ale Kremlinului, în urma bombardării unor porturi ucrainene de la Marea Neagră sau de la Dunăre, pe care le motivează (printre altele) cu faptul că, în localitățile respective s-ar fi aflat și mercenari români. În acest caz, recentele reglementări ale CSAT nu fac decît să pună paie pe foc, ațîțînd spiritele belicoase și antrenînd România pe topoganul unui conflict militar contrar intereselor pacifiste manifestate de Țara noastră de-a lungul timpului.
8. Unde se duc banii României pentru rețeaua de transport? Sînt sigur că nu se vor găsi mulți români să răspundă corect la întrebarea de mai sus. De ce? Pentru simplul motiv că secretomania Guvernului blochează accesul publicului larg la mișmașurile pe care politicienii români le fac, dirijînd fonduri substanțiale spre „Slava Ucraina!”, completată cu Republica Moldova – toate acestea, așa cum voi demonstra mai jos – în scopul bine mascat de a facilita pătrunderea pe teritoriul Ucrainei, dinspre Nord, a unor trupe NATO și a tehnicii și materialului de război. Citiți despre o altă abandonare a suveranității noastre naționale (a cîta oară?), în avantajul unui stat aflat într-un război care – oricum ne-ar îmbrobodi Iohannis – NU este războiul nostru, deci, nu trebuie să moară floarea tinereții române pentru o cauză generată de SUA, cu încercare de rezolvare prin NATO!
În mărinimia ei bine mascată, cu fonduri cheltuite aiurea, Comisia Europeană a anunțat că a selectat un număr de 107 proiecte de infrastructură de transport (din 353 depuse) pentru a primi 6,2 miliarde de euro subvenții de la Uniunea Europeană. Cunoscînd obediența Statului Român, Comisia Europeană (nota bene – comisar european pentru Transporturi este o româncă, Adina Vălean – soția lui Crin Antonescu!), ne-a sacrificat, în numele „Slava Ucraina” (iar?), majoritatea fondurilor ce-i revin Țării noastre trebuind să fie direcționate spre frontiera de Est. Astfel, pentru îmbunătățirea trecerii feroviare a frontierei la Vicșani (România) și Vadul Siret (Ucraina), România a primit 24,3 milioane de euro, proiectul Vama Siret România-Ucraina mai primind suma de 9,2 milioane de euro.
Și pentru că toate drumurile în direcția Est duc, într-un final, în Ucraina (cu trupe NATO și tot ce trebuie pentru desfășurarea și întreținerea acestui război păgubitor, la frontiera României), într-o încercare de a ne păcăli, peste 33 de milioane de euro au fost alocate pentru modernizarea vămii Ungheni, la frontiera cu Moldova. Mai departe, punctul de trecere Galați-Giurgiulești va avea parte de aproape 2,5 milioane de euro. Naivii vor da din cap și vor plescăi din buze, aducînd mulțumiri pentru această „mană cerească” aterizată peste săraca Țară bogată – România! Pentru a nu le estompa valul de bucurie al acestora, arunc în public următoarea întrebare, cu un evantai mai larg de cuprindere: cum și-a amintit Comisia Europeană tocmai acum, într-un moment-cheie al războiului ruso-ucrainean (marcat prin lîncezeala marii contraofensive ucrainene care se anunța), de un șir de îmbunătățiri care așteptau de mult pomparea de fonduri europene, de pildă, astfel cum sînt precizate în comunicatele oficiale: optimizarea traficului feroviar peste graniță; construirea/modernizarea infrastructurii de transport care facilitează acces rutier și operațiuni vamale la punctele de control al frontierei; achiziționarea de echipament pentru serviciile de trecere a frontierei? Răspunsul: pentru că acum trebuie exploatat prilejul oferit de nesăbuitul atac al alui Putin asupra Ucrainei, subestimînd reacția NATO, principalul beneficiar al acestor modificări și dotări fiind, desigur, Ucraina și Uniunea Europeană, prin creșterea capacității și siguranței de transport (militar, în principal), din direcția UE – Ucraina.
Chiar Adina Vălean recunoaște această deturnare a realității, chiar dacă mai pe ocolite: „Sînt deosebit de fericită că 250 de milioane de euro vor îmbunătăți legăturile transfrontaliere dintre Ucraina, Moldova și vecinii lor din UE, România, Ungaria, Slovacia și Polonia. Aceste proiecte vor facilita transportul de mărfuri între UE și Ucraina, consolidînd căile de solidaritate”. Ce fac celelalte state din UE cu banii primiți de la Comisia Europeană? Bineînțeles, întreaga finanțare o folosesc doar pentru modernizarea, dezvoltarea și construirea propriilor infrastructuri, lăsînd Ucraina pe seama României – bunul samaritean al Europei. Hai să nu mîniem pe Dumnezeu, din acele fonduri va beneficia și reabilitarea liniei de cale ferată București Nord – Jilava – Giurgiu Nord și Giurgiu Nord – Frontieră – pe calea ferată, în lungime de 93 de kilometri, fiind inclusă și construcția podului de peste Argeș, de la Grădiștea, prăbușit (ehei, acum 18 ani!), după prăbușire s-a folosit doar tronsonul de la Grădiștea la Giurgiu, trenurile între București și Ruse, care trec prin Giurgiu Nord fiind redirecționate prin Videle!
Privind aceste proiecte de infrastructură, mulți europeni se vor lăsa păcăliți de deschiderea conului abundenței UE care presară peste statele Europei lapte și miere. Desigur, nu este decît o altă păcăleală pe care ne-o trage insipida, inodora și incolora mama Ursula von der Leyen. În realitate, tot acest set de îmbunătățiri ale infrastructurii din unele țări din UE este subordonat unui scop belicos: îmbunătățirea mobilității militare! Cine deconspiră această făcătură? Chiar UE, care anunță, pentru 21 septembrie, deschiderea unui nou apel de proiecte care va avea ca scop cofinanțarea proiectelor care abordează (mascat) nevoile civile, în realitate – nevoile militare, în vederea adaptării secțiunilor rețelei TEN-T (Rețeaua transeuropeană de transport) la cerințele mobilității militare. Conform anunțului citat, bugetul acestui apel va fi de 790 milioane de euro. Deci, alți bani luați din buzunarul europenilor de rînd, pentru satisfacerea ambițiilor megalomanice (în același timp criminale) ale nebunilor care conduc UE, după ce, mai zilele trecute, aceeași șefă a Comisiei Europene, „nașa” Ursula, anunța încă 18 miliarde de euro pentru „finul” Zelenski, pănă în prezent fiind deja plătite 10,5 miliarde de euro!
9. În finalul acestui decalog incomplet, deși am material pentru un pomelnic mai mare cu aceste însemne ale pericolului care paște România, în iureșul NATO de a ne azvîrli în iadul unui început de război mondial, voi poposi chiar în curtea de la Cotroceni a domnului Iohannis, unde au loc niște evenimente menite să ne dea serios de gîndit și să ne întrebăm și mai zgomotos: ce
știe președintele și nu știm noi?
Cei care am aflat am fost uimiți cînd, pe 8 iunie a.c., Administrația Prezidențială a făcut cunoscut, prin intermediul unui anunț publicat pe SEAP, că intenționează să achiziționeze servicii de proiectare, execuție și instalare a unui sistem de bariere de securitate împotriva autoturismelor ostile, destinat punctelor de control acces în obiectivul Palatului Cotroceni, pentru aceasta punînd la bătaie un buget estimat la 3.900.000 de lei (aproape 800.000 de euro). Pentru edificare, iată teoria iohannistă cu privire la frica președintelui de moarte, mascată, bineînțeles, sub grija față de funcționarii de la Palat și de integritatea construcțiilor: „În baza atribuțiilor și competențelor specifice, structurile de specialitate ale Administrației Prezidențiale și ale Serviciului de Protecție de Pază organizează și desfășoară proiecte de management al riscurilor de securitate fizică pentru Complexul Palatului Cotroceni, pe baza cărora sînt dimensionate și implementate măsurile de securitate de natură tehnică destinate să mențină riscurile identificate la un nivel rezidual acceptabil”.
Pentru a depăși acest text de tînguială, menit să justifice această mare aroganță a președintelui Iohannis de a se blinda, culmea, în Palatul în care poposește cam rar, vă redau, concret, pregătirea Palatului Cotroceni pentru un viitor... război. Acest sistem sofisticat de bariere este format din 5 subsisteme destinate tuturor celor 5 puncte de control acces auto de la intrările din străzile Dr. Marinescu, Leu, Panduri, Ana Davila și Grădina Botanică. Practic, cele 5 seturi conțin elemente de blocare de tip bolarzi retractabili, mobili, cu urcare și coborîre pînă la o înălțime între 1,30 și 1,50 metri. Într-o ridicare rapidă (3 secunde) fiecare element trebuie să asigure o rezistență la energie de impact cinetic de 7,5 tone masă la o viteză de 80 kilometri la oră. Sistemul de blocare a intrărilor – mai ceva ca o apărare antitanc de pe frontul ruso-ucrainean – va fi constituit din oțel inoxidabil, și va fi dublat de un gard electric de protecție, cu o fundație considerabilă din beton (vă amintiți de lagărul de la Auschwitz?), ar mai trebui săpat un canal pe care să-l umple cu apă, astfel Cotrocenii devin o cetate inexpugnabilă. Domnule general Pahonțu – ce facem cu atacul cu drone?
Exemplul oferit de Iohannis cu reședința sa de la Palatul Cotroceni s-a dovedit a fi molipsitor: Camera Deputaților anunță achiziția a 5 sisteme noi de control antiterorist la accesul în clădirea Legislativului, în valoare de aproape 800.000 de euro! Vă dați seama ce liniște vor avea de acum încolo parlamentarii și, implicit, condiții optime de un dulce somn în fotoliile parlamentare! Stați așa! Dacă s-a dat startul la achiziții nebunești, a intrat pe fir și SPP-ul lui Pahonțu, care vrea să-și refacă o vilă de la munte, proiect în valoare de 2.024.516 euro. Deocamdată locul acesteia fiind secret, rămîne o nedumerire în plus: aici vor să fugă SPP-iștii lui Iohannis după ce va intra în funcțiune sistemul cu „stapilopozi” de la Cotroceni, în acel moment paza umană fiind înlocuită de tehnică și inteligență artificială?
Pentru că tot am deschis un fel de Cutie a Pandorei în ce privește cheltuirea cu nesăbuință a banilor publici de către politicienii de vîrf ai României tocmai într-o perioadă de austeritate economică, azi, cînd Guvernul introduce noi taxe și impozite pentru popor, să mai deschidem o filă din agenda primului om de stat al Țării, distinsul domn profesor de fizică, Klaus Iohannis, și să vedem cum, într-o sfidare nesimțită a Legii, este cel dintîi care o calcă în picioare și scuipă pe actele normative emise de Guvern. Concret – deși Ordonanța 34/2023 interzice „autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și subordonare (...) achiziționarea, preluarea în leasing sau închirierea de (...) mobilier și aparatură birotică”, Administrația Prezidențială a cumpărat, la o lună și jumătate după ce a intrat în vigoare O.U. respectivă, piese de mobilier în valoare de 124.000 de euro! Aceste noi cumpărături (nu are sens să enumăr și articolele respective) se adaugă celor anterioare, pentru Iohannis devenind o manie achiziționarea de mobilier divers pentru Palatul Cotroceni, costuri ce au ajuns, în cei 8 ani de președinție a acestuia, la considerabila sumă de 400.000 de euro.
Generalii neputinței
După atîtea semne care indică direcția greșită spre care îndreaptă Iohannis România, în special în tevatura cu războiul ruso-ucrainean și cu implicațiile catastrofale pentru Țara noastră, cum mai poți avea încredere în Administrația Prezidențială, în clasa noastră politică – o masă amorfă, dar reactivată cînd e vorba de a-și apăra „drepturile”? Ce este și mai dureros pentru cetățeanul de rînd, cel care privește, consternat, seară de seară la televizor, melița unor generali de birou, care analizează, în fața unor hărți „operative”, situația de pe front, panicînd populația României cu atacurile rusești asupra teritoriului nostru, este mistificarea grosolană a realității. După atacurile rusești asupra porturilor Reni și Izmail, isteria a luat proporții astronomice, acești generali, induși în eroare și de unele autorități locale tulcene, au „decretat”: rușii au atacat România! NATO ar trebui să intervină!
De atunci o țin întruna, deși MApN neagă căderea unei drone lîngă Tulcea, după atacul din Ismail, dar menținerea populației într-o permanentă stare de panică este considerată utilă, deoarece poate fi manipulată cu mai multă ușurință. În special Antena 3 CNN, avîndu-l la înaintare pe „analistul militar” Radu Tudor, flancat seară de seară de 4 – 5 generali pensionari, pare că vrea să rupă micul ecran cu amenințările de război din partea lui Putin. Dacă tot se dă el mare strateg și analist în plan militar, de ce nu ia de bună ceea ce transmite chiar ministerul în numele căruia delirează pe bani mulți? Iată textul cu pricina, pe care îl ignoră, preferînd cultivarea și inducerea în mentalul colectiv a unui spirit revanșard împotriva Rusiei și a poporului rus: „În ceea ce privește situația generată de atacurile executate în ultima săptămînă, care au vizat elemente de infrastructură portuară ucraineană din localitățile Ismail și Reni, din evaluările structurilor cu responsabilități ale Ministrului Apărării Naționale, nu au fost identificate amenințări militare directe la adresa teritoriului național sau apelor teritoriale ale României. Dronele utilizate de Federația Rusă în aceste atacuri ilegale și nejustificate nu au intersectat în niciun moment spațiul aerian al României”, precizează MApN.
Sintagma de generali ai neputinței se poate pune și în dreptul generalilor activi ai Armatei Române, cei care, avînd cunoștință despre consecințele unei confruntări cu Rusia, fie aceasta și sub umbrela NATO, nu au curajul să-l informeze pe șeful Statului despre dezastrul în care tîrăște România răspunzînd la provocările Rusiei și la interesul SUA și al unor state occidentale de a provoca un conflict direct NATO-RUSIA. Privind cum acești militari de carieră (dar, ce să facem – unii sînt școliți și îndoctrinați în SUA!) nu crîcnesc în fața Comandantului Suprem, avem imaginea tragică a nebunului de Hitler care, sfidînd propunerile feldmareșalilor Wehrmacht-ului, făcînd totul de capul său, a pierdut războiul cu URSS, deși trupele Axei erau la porțile Moscovei! Însă, vorbind de trecut – puțin sau deloc ne pasă de ce-a pățit Germania lui Hitler, am invocat paralela simbolică doar ca punct de repere în ceea ce i se poate întîmpla României lui Iohannis, înconjurat de generalii Armatei lipsiți de coloană vertebrală în fața unui... neamț mai mic!
În încheierea acestui serial jurnalistic (mai bine zis s-a întrerupt serialul respectiv, problematica acestuia rămînînd, în continuare, ardentă și incisivă), simt nevoia să ilustrez oglinda în care se vede, azi, clasa noastră politică (coruptă și trădătoare), cu ceea ce scria, în urmă cu 143 de ani, Ziaristul Național, Mihai Eminescu, referitor la întrebarea „Cum a fost cu putință să ne conducă asemenea oameni?”. Iată textul, reprezentativ și pentru Iohannis și camarila sa, copie a celor din vremea de purgatoriu a lui Eminescu: „Rușine chiar trebuie să-i fie unui român cînd se pronunță în numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voința statului său în paragrafe de legi, indignare cată să simță cînd vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, avînd numai instincte rele, jucînd pe reprezentanții voinței suverane a țării. Nimeni nu întreabă dacă-și țin făgăduințele ce le-au făcut înainte de-a fi aleși; nimeni nu-și dă seama cum această populație flotantă a României, fără legături cu pămîntul și cu neamul țării, fără identitate de interese cu clasele productive și pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România (....)”. Quod erat demonstrandum!
Sfîrșit
NOTĂ: Cu puțin timp înainte de a trimite acest articol spre publicare, am aflat că România a trimis în Ucraina tehnică de luptă și muniție (în „secret”), fapt ce ilustrează veridicitatea punctelor din materialul de față.
GEO CIOLCAN
2.7 C