Intrarea Turciei în războiul civil libian, schimbarea rapidă a echilibrului militar în favoarea guvernului Faiz Saraj și pierderea lui Haftar a inițiativelor strategice în  Libia, ofera mai multă determinare țărilor precum Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Egipt. Acum vor căuta să echilibreze situația și, dacă nu vor atinge un punct de cotitură în favoarea Haftar, după care i s-ar fi garantat o victorie, atunci cel puțin vor obține o remiză și vor porni la egalitate pentru un armistițiu.

Abandonarea lui Haftar de catre Abu Dhabi, Riyadh și Cairo echivalează cu o respingere a ambitiilor lor geopolitice, strategice și ideologice fundamentale și înseamnă, de fapt, predarea in fata Turciei. Potrivit lui James Dorsey, din interiorul Arabiei, dacă până de curând, lupta principală din regiune se desfășura între Arabia Saudită și Iran, astăzi, după intrarea în războiul libian a  Ankarei, la contradicțiile dintre Turcia și Emiratele Arabe Unite, precum și Arabia Saudită, s-au adăugat la contradicțiile saudi-iraniene.

Dacă Turcia luptă pentru reconstrucția Imperiului Otoman, atunci Emiratele Arabe Unite lupta pentru revigorărea marii puterii pe care o avea cândva. Emiratele și Turcia concurează între ele în construcția bazelor militare nu numai în Libia, ci și în Cornul Africii. Conducatorul Emiratelor Unite, Prințul Mohammed bin al-Zeyyad, este cunoscut ca un luptător hotărât și fără compromisuri împotriva islamului politic, inclusiv cu islamiști precum Frăția Musulmană, care este susținuta de președintele turc, Recep Tayyip Erdogan.

Președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi este si el dușmanul islamiștilor. În Egipt, un război neterminat continuă între Frăția Musulmană și guvern, în special în Peninsula Sinai. Aviația egipteană a lovit în mod repetat cuiburi jihadiste în Libia. Victoria jihadiștilor susținută de Ankara va reprezenta o amenințare serioasă pentru securitatea Egiptului. În general, răspândirea teroriștilor cu ajutorul Ankarai, nu numai în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, ci chiar și în Europa, astăzi pare a fi mai îngrijorator pentru saudiți, emirati și egipteni, decât pentru europeni, care sunt mai înspăimântați de amenințarea Turciei de a deschide calea migranților din Libia, spre Lumea Veche.

Astăzi, susținătorii Haftar, sponsorii săi externi, se confruntă cu sarcina de a preveni înfrângerea sa militară și eliminarea de pe arena politică. Nu va fi ușor să faca acest lucru, întrucât multe țări occidentale nu numai că s-au confruntat cu guvernul islamic din Saraj, dar privesc cu indulgenta agitația creata de Turcia, cu furnizarea armelor in Libia, cu încălcarea embargoului asupra armelor, cu transferul militarilor turci și ai teroriștilor/militantilor sirieni acolo. Toate acestea se întâmplă în fața comunității mondiale, care nu reactioneaza. Cu toate acestea, în Arabia Saudită și în Emiratele Arabe Unite există suficienți bani pentru a cumpăra lui Haftar armele necesare și a angaja profesioniști militari.

Între timp, criza libiană depășește rapid granițele luptei pentru putere între Haftar și Saraj. Nu numai noi forțe puternice sunt atrase pe orbita războiului civil, ci și forțe care au fost deja uitate în relația cu Libia. Este vorba în primul rând de NATO, care este direct responsabilă de distrugerea statalității libiene în 2011, dar care până acum a rămas în afara războiului intra-libian. Cu toate acestea, într-un interviu recent dat ziarului italian Repubblica, secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a arătat clar că nu poate pune guvernul lui Saraj și LNA-ul lui Haftar la același nivel, întrucât primul a fost recunoscut de ONU și un membrul NATO, Turcia, este de partea sa.

N.K.