La cîteva zile de la decretarea stării de urgență, poate cel mai antiromânesc guvern pe care l-a avut vreodată România s-a prezentat debusolat în fața poporului și a punctat ceea ce îi doare cel mai mult pe români. Una dintre măsurile adoptate este subvenționarea șomajului tehnic, numai bine după ce compania Ford din Craiova a anunțat că îi va trimite pe toți muncitorii din fabrică în șomaj tehnic – prin urmare, nu compania va achita șomajul, ci statul român.  Nici nu țipă bine o companie străină, că imediat îi sar românii în ajutor. O altă măsură anunțată de Guvern este garantarea a 5 miliarde de lei credite pentru IMM-uri – cu alte cuvinte, un sprijin pentru companiile românești. În fapt, sprijinul este acordat companiilor clientelare, cumva trebuie cineva să profite de necazul general și să facă bani. Cîte IMM-uri vor avea acces la acele credite și cît stres și acte trebuie să adune?

Guvernul va mai face cumva ca impozitul pe profit să nu mai fie plătit în perioada de criză, sau să fie amînat, pentru anumite companii. Ce înseamnă mai exact ,,anumite”, nu am reușit să înțeleg, dar pot să spun că orice bou care știe ceva economie trebuie să îi spună celui mai antiromân izolat din Vila Lac 3 – ca să nu mai vorbesc de pletosul de la Finanțe – că economia românească are conexiuni destul de serioase, și că, dacă un sector suferă, trage după sine și altele. După închiderea mall-urilor, victime sînt nu doar pițipoancele care nu se mai pozează pe acolo, așa cum și dacă restaurantele își suspendă activitatea, nu doar angajații lor suferă. Există un păienjeniș de relații comerciale pe care o minte opacă precum cea a ăluia de la Finanțe sau a lui Orban, nu îl poate ignora. Așa că expresia ,,anumite companii” ar trebui să fie înlocuită cu ,,toate companiile”, așa cum normal ar fi ca toate companiile românești să fie creditate și garantate de Guvern, ca să își poată continua activitatea. Nu ,,anumite”, ci ,,toate”, nu doar ,,firmele clientelare”, ci ,,toate firmele”. Așa e normal dacă vrei să ajuți economia. Dacă, însă, vrei să ajuți doar firmele străine și firmele aservite partidului, da, îi înțelegem pe băieții autoizolați.

În Europa dominată de criză, guvernele au luat măsuri de susținere a firmelor și a cetățenilor. Ungaria a decis amînarea plății creditelor pînă la final de an. În România, băncile merg peste cei care au întîrziat o zi cu plata chiar în această perioadă în care, pe de o parte ni se spune obsesiv ,,stai acasă”, iar pe alta ni se pune cuțitul la gît pentru bani. Dar asta este România: o țară condusă prin trădări necontrolate și nepedepsite. Nu credeam că voi ajunge să spun că regret faptul că acum mulți ani nu am rămas undeva departe de țara asta, așa cum nu am crezut niciodată că o asemenea gașcă de tîmpiți poate ajunge atît de sus, la cîrma țării. Devine frustrant de-a dreptul să vezi cum își bat joc de români, de România și de inteligența celor care încă mai gîndesc în țara asta. Guvernul actual este pe cît de incompetent în a-i sprijini pe români, pe atît de receptiv la sugestiile stăpînilor de colonie. Și tot e bine că sînt ei la putere, și nu cei de la PSD, că era și mai rău. Și nu pentru că ăia sînt mai proști. Nu! Ci pentru că ăia nu erau lăsați să facă nimic de ăștia care sînt acum la butoane. Păi, cu o presă ostilă și cu un guvern PSD, credeți că se mai făcea ceva în România? Eu mă îndoiesc.

Lăsînd la o parte totala incompetență a lui Orban și a găștii care îl înconjoară, pare foarte reală expresia ,,berzei chioare îi face Dumnezeu cuib”. Păi, un asemenea noroc pe el, mai rar. Să fii tu premier în timpul stării de urgență este mană cerească. Poți să aloci fonduri și servicii fără licitație, către cine vrei. Poți să faci o grămadă de aranjamente sărind peste unele amănunte birocratice, așa cum același Orban a procedat în cazul Transalpina. Nici nu vreau să mă gîndesc cîte firme ,,de casă” sînt acum puse la îngrășat, tare curios aș fi să văd o listă a lor, cu tot cu acționarii sau rudele lor politice. Situația este oricum la limită. În România, coronavirusul nu a atins un nivel critic, starea de urgență este un fel de struțo-cămilă – cu alte cuvinte, ei au voie să facă o grămadă de chestii, dar omul de rînd nici nu este închis în casă, dar nici la muncă nu prea se duce. Nici laie, nici bălaie, nici albă, nici neagră, așa cum îi șade bine românului. Dacă e să moară lume, Guvernul se va prevala de starea de urgență, și e acoperit dînd vina pe mort, iar dacă e să nu moară, tot e bine că fonduri mari de bani au fost alocate acolo unde trebuie. Cine îmi spune că la această dată nu se dau tunuri de milioane, nu doar că este prost, dar e și nebun de legat. Partea proastă este că oamenii mici și de nimic de la conducerea țării pot închide ziare și reviste, numai pentru că acestea nu sînt de acord cu măsurile lor idioate sau cu incompetența lor crasă. Ca să nu mai vorbesc de trădarea intereselor națiunii practicată de toți cei din Guvern. Așa că, mai pe burtă, mai tîrîș, românului îi este oarecum interzis să fie prea vocal cînd e vorba de drepturile și interesele sale.

Frustrarea cea mai mare pe care un jurnalist neînregimentat și neplătit de vreo companie străină o are este lipsa satisfacției oricărui lucrător, și anume forța finită a muncii sale. Pentru oricine lucrează într-un domeniu care îi e pe plac, nu poate să existe bucurie mai mare decît să vadă finalitatea muncii sale, în cea mai pură formulă pe care el i-a dat-o. Noi, jurnaliștii neînregimentați, nu doar că vorbim degeaba, dar, pe măsură ce timpul trece, ne pierdem speranța că ceva bun se va întîmpla. Sau ajungem la concluzia că destinul unei națiuni nu îl putem noi ajusta, mai ales cînd însăși națiunea se pare că nu dorește acest lucru. De aici se naște întrebarea: cum de au asemenea succes politic curvele astea care ne-au condus în ultimii 30 de ani?

TANO