Sîntem în Săptămîna Mare și un astfel de articol poate părea nepotrivit, dar veți vedea că nu e chiar așa. Lucifer nu este un personaj popular printre oameni. Este chiar detestat, blamat. Menționarea lui în cultură este regăsită prin cărțile sau filmele de groază, unde el posedă trupurile oamenilor și, în general, face tot felul de lucruri rele. În ultimii 60 de ani, filmele cu monștri sau diavoli au fost puține și urmărite de către un număr restrîns de spectatori, îndeosebi de amatori ai genului. Nu îmi amintesc de oameni care să fi constituit fan-cluburi sau care să-l popularizeze prin spectacolele de discotecă sau concerte, așa cum se întîmplă acum.
E cert că, în ultimii ani, dracii devin tot mai populari în producțiile de la Hollywood, sub forma unor personaje simpatice, uneori empatice, care fac tot ce pot pentru a-i ajuta pe oameni, așa cum face eroul filmului „Hellboy”. Nu m-au pasionat niciodată aceste producții, de aceea nici nu pot să vă dau prea multe exemple în afara celor deja celebre, cum este, spre exemplu, serialul „Lucifer” de pe Netflix, unde, din ce mi-au spus cei care l-au văzut, dracul e un tip de treabă. Observ că se insistă mult pe ideea transformării dracului în ceva bun, pe împrietenirea lui cu oamenii. Un ultim exemplu în acest sens este un film recent, intitulat „Nefarious”, despre un psihiatru care trebuie să stabilească dacă un bărbat condamnat la moarte, ce pretinde că este posedat de diavol, este apt mental pentru a fi executat.
Revista americană Newsweek scrie despre acest fenomen al satanismului, următoarele: „În noiembrie 2021, «Pew Research» a raportat că 62% dintre adulții americani cred în Iad, față de 58% în 2014, iar cultura pop pare să profite din plin de curiozitatea care înconjoară iadul și locuitorii săi. Diavolul este în centrul atenției în filme, emisiuni TV, podcast-uri și chiar în cărțile pentru copii. Există cluburi satan After School, în timp ce grupurile sataniste au propriile lor diviziuni politice. Există «The Exorcist Files», în care părintele Carlos Martins recreează exorcisme, iar podcast-ul se află în fruntea listei celor mai populare la categoria «spiritualitate». (ce ironic, nu? Lucrul cu diavolul atrage oamenii mai mult decît o slujbă religioasă) Numai pe Netflix există zeci de titluri care tratează demonii infernali, printre care «Warrior Nun», «Devil in Ohio», «The Bastard Son & the Devil Himself» și «Lucifer», în care conducătorul Iadului conduce un piano bar în California.
Din anul 1973, cînd filmul «Exorcistul» era un fenomen cultural pe cale de a deveni primul film de groază care a cîștigat o nominalizare la Oscar, satan nu a mai fost un subiect atît de popular. Există chiar și o Carte a demonilor pentru copii; exemplu de pasaj: «Invocarea demonilor nu a fost niciodată atît de distractivă!» (cum să fie distractiv să invoci demonii?). Deși nu există date de sondare a opiniei publice care să sugereze o creștere a satanismului, Martins, gazda podcast-ului «The Exorcist Files», observă că mai mulți americani deschid ușa pentru ca satana să intre în viața lor. Oamenii tînjesc după spiritualitate, spune Martins, dar un sondaj Gallup din 2021 a remarcat că, pentru prima dată în istoria SUA, mai puțin de jumătate dintre americani erau membri ai unei biserici, sinagogi sau moschei. Pentru a umple golul, mulți îmbrățișează «o respingere a obiceiurilor sociale primite și a normelor de comportament așteptate, în favoarea îmbrățișării plăcerii în primul rînd, urmărind sentimente și experiențe intense», a declarat Martins pentru «Newsweek»”.
Menționez faptul că în textul original numele lui satan era scris cu literă mare, în vreme ce numele lui Dumnezeu apare în 9 cazuri din 10, scris cu literă mică, de unde deduc că oamenilor li se induce ideea că dracii sînt mai importanți decît Creatorul celor văzute și nevăzute. Ca să corectez acest lucru, în acest articol veți găsi numele diavolului scris cu literă mică, în mod intenționat.
Prostesc mi se pare și motivul pentru care oamenii ce tînjesc după spiritualitate resping apropierea de Dumnezeu, îndreptîndu-se spre diavol fiindcă acesta le promite „plăcere, sentimente și experiențe intense”. Ce nu știu ei este faptul că după atingerea plăcerilor intense (spre exemplu, cele produse de vicii) vin amărăciunea, durerea și pustiirea sufletului. Plăcerea oferită de draci nu are cum să fie una completă și aducătoare de liniște, astfel încît oamenii repetă activitatea aducătoare de plăcere la nesfîrșit pînă cad în depresie și ajung în iadul acela în care, iată, cred 62% dintre adulții americani.
Chuck Konzelman, care a co-scris și a regizat „Nefarious” împreună cu Cary Solomon, a declarat pentru Newsweek următoarele: „Curiozitatea cu privire la demoni este periculoasă, iar amestecul în ocultism este o nebunie. Astfel, filmul servește ca un avertisment cu privire la ceea ce se poate întîmpla atunci cînd cineva îl invită pe satan în viața lui, fie prin fapte rele sau prin îmbrățișarea unei simple table Ouija. Cînd iei unul, spui «da» unei posesiuni spirituale voluntare. Intenția ta este aproape sigur temporară, dar demonii vor dori să te păstreze pentru ei”. Să înțeleg că cetățenii americani sînt atît de neduși la biserică încît nu știu ce li se poate întîmpla dacă îl invită pe drac în viața lor?
Mai departe. „Dincolo de filme, emisiuni TV, cărți și o grămadă de jocuri video care prezintă diavolul, există Templul satanic, care se laudă că este singura organizație religioasă recunoscută ca biserică de către IRS și Sistemul Tribunalului Federal. Convenția sa anuală, numită satanCon, este programată în perioada 28-30 aprilie la Boston și a fost vîndută cu cel puțin șase săptămîni înainte. Exemplele de prezentări includ «Păcatele cărnii: satanismul și plăcerea de sine» și «Hellbillies: satanismul vizibil în America rurală».
Grupul acordă «Bursele Avocatului diavolului» în valoare de 666 USD (în mod tradițional, 666 este marca diavolului). Unul dintre destinatarii din acest an a fost un copil de școală elementară, care a scris cel mai bun eseu pe tema «Ce urăști cel mai mult la școală?». Templul satanic, fondat în 2012, strînge și bani pentru avorturi și a introdus «The satanic Abortion Ritual» pentru a revendica libertatea religioasă în statele care restrîng procedura acum, cînd Roe v. Wade a fost anulat. Are sediul în Salem, Massachusetts și se mîndrește cu 54 de congregații la nivel național. Poate cel mai controversat: îi ajută pe copii să deschidă After School satan Clubs. Într-un district din Pennsylvania, părinții au organizat o ședință a consiliului școlar pentru a se plînge de un club propus satan After School, iar consiliul a votat împotriva ideii 8-1, a informat «ABC News» anul trecut.
Biserica lui satana, pe de altă parte, precede Templul Satanic cu 47 de ani și predică faptul că sataniștii sînt  «propriii lor zei». Una dintre cele nouă declarații satanice spune că «satana reprezintă toate așa-numitele păcate, deoarece toate duc la satisfacție fizică, mentală sau emoțională!».
Nici Templul satanic, nici Biserica lui satan nu promovează închinarea unui om la un diavol existent, deoarece asta ar echivala cu recunoașterea că există zeități și ambele grupuri susțin contrariul. «Un satan adevărat este o prostie creștină», adăugînd că termenul tradus din ebraică înseamnă «adversar, unul care stă în opoziție. Așa sîntem noi», a explicat Harris. De fapt, în 1975, cînd un membru de rang înalt al Bisericii satanei, pe nume Michael Angelo Aquino, a susținut că un diavol i-a dezvăluit adevărata sa identitate, numindu-se «set», a fost exclus din organizație, așa că a lansat Templul lui set. Templul lui set nu a răspuns solicitării de comentarii a «Newsweek», deși site-ul său îl descrie pe set drept «cea mai veche formă cunoscută a prințului întunericului», vorbind despre «Calea stîngii» de a fi propriul tău zeu, mai degrabă decît rugîndu-te unuia «imaginar». Site-ul promovează magia neagră, dar avertizează că cineva nu poate învăța meșteșugul decît dacă respinge pe deplin să fie «guvernat de emoții animale, cum ar fi rușinea, frica sau dorința de acceptare socială»”.

Nu v-am dat aceste lungi citate drăcești acum, în Săptămîna Mare, ca să vă smintesc, ci ca să vedeți că tot ceea ce spune Biserica despre draci e adevărat.

Acesta este motivul pentru care am îngroșat anumite cuvinte sau propoziții, cum este, spre exemplu, aceasta: „Biserica lui satana predică faptul că sataniștii sînt proprii lor zei”.  Adică exact ceea ce ne spune doctrina progresistă și neo-marxistă: că oamenii sînt proprii lor stăpîni și, din acest motiv, pot face ce vor. Am vrut apoi să vedeți că acești adoratori ai lui satan nu recunosc nici ei existența diavolului, fiindcă tocmai asta vrea cel necurat: să nu crezi că există, ca să-și poată face mendrele mai bine, lucru de care ne avertizează dintotdeauna și preoții.
Rău este că, prin filme și cărți, spectacole sau articole de ziar, prin amăgirea oamenilor cu plăceri și emoții intense, dracii îi duc la pierzanie pe cei mai mulți dintre noi. Poate tocmai de aceea se inoculează tinerelor generații lenea, egoismul, căutarea plăcerii cu orice preț, îndepărtarea de Dumnezeu și de Biserica Lui, ce sînt prezentate ca fiind ceva învechit, inutil și mai ales fals.
Acum, în Săptămîna Mare, dar și după aceea, avem ocazia să-i ajutăm pe cei îndepărtați de Dumnezeu să-L găsească și să se întoarcă la El. Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui. Să stăm bine pe picioarele noastre, să avem mintea limpede și să ne ferim de tot ceea ce ne-ar putea îndrepta pe drumul larg și strălucitor care duce spre iad. Putem face asta în multe feluri, dar cel mai ușor prin rugăciune neîncetată, așa cum ne sfătuia și Apostolul Pavel. Una din rugăciunile cele mai simple și mai eficiente este cea numită „Rugăciunea Inimii”, ce poate fi spusă permanent și oriunde ne-am afla: „Isuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
Vă doresc un Paște Fericit, liniștit, cu pace. Să ne amintim că Isus Christos s-a întrupat, a suferit, a murit, dar mai ales a Înviat pentru noi. Christos a înviat!
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA