Agentul secret numărul 25 despre Nicolae Iorga
  • 04-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 318
  • 4

Deși în 1906 Nicolae Iorga avea numai 35 de ani, de 13 luase doctoratul, de 11 ani era profesor universitar titular, iar de 8 ani era membru corespondent al Academiei, faima lui depășind hotarele țării. Încă în 1889, deci la vîrsta de 18 ani, terminînd facultatea într-un an și cîteva luni, își trece examenul de licență și devine profesor. La examenul pe care l-a trecut, la Iași, a participat un numeros public; cunoscutul istoric A.D. Xenopol a organizat un banchet pentru a sărbători ,,minunea de om ce avem înainte”, iar presa vremii a consemnat acest eveniment ieșit din comun. Nicolae Iorga, obținînd o bursă, pleacă în Italia, apoi la Paris, Berlin, Leipzig, Nürnberg, Viena, din nou în Italia. Peste tot răscolește arhivele și caută documente referitoare la istoria poporului român și la legăturile acestuia, de-a lungul istoriei, cu celelalte popoare europene. Începe să publice cărți, studii, articole, impunîndu-se pe plan național și european. ,,N-am jertfit dușmăniei adevărul, ci adevărului i-am jertfit multe prietenii”, cum spunea el, a fost principiul care l-a călăuzit în tot mersul vieții. În numeroase articole și conferințe, tînărul savant a demascat corupția guvernelor și partidelor politice din acea perioadă. În 1907, prin conferințe, a luat apărarea țăranilor răsculați și a făcut colecte pentru ajutorarea victimelor din diverse centre însîngerate de represiunea autorităților. În 1907 este ales deputat, reprezentînd orașul Iași. Primul său discurs parlamentar îl dedică problemei țărănești, cerînd reforme la sate, amnistierea țăranilor răsculați și arestați, și pedepsirea celor vinovați de represiuni. Din 1906 scoate periodicul ,,Neamul Românesc”, în paginile căruia ia poziție împotriva numeroaselor nedreptăți ce măcinau societatea românească din acea vreme.

Din cauza acestei activități, Nicolae Iorga este considerat persoană periculoasă pentru stat și, din 1906 este pus sub supravegherea poliției și a Siguranței generale. Despre toate acestea, în urma cercetării unor documente din arhivele vremii, aflăm de la istoricul Nicolae Ciachir, autorul unui articol publicat în Almanahul Flacăra`86, din care reproducem un fragment.

Agentul nr. 25 intră în scenă

,,Într-un raport al poliției, din 7 martie 1909, se arată: «Încă din luna martie 1906, înainte de evenimentele din piața Teatrului, domnul profesor Nicolae Iorga începuse o serie de conferințe, care a zvăpăiat mințile, dînd naștere măcelului din 13 martie 1906 și apoi a răscoalelor din 1907. Duce o agitație cu mult mai violentă ca în trecut, toate acestea sînt menite a duce poporul la o mișcare cu mult mai periculoasă ca cea din primăvara lui 1907». Materialele de arhivă, grupate în «Dosarul nr. 39», din fondul «Direcția poliției și Siguranței statului», anii 1906-1909, arată că aceste note informative privitoare la Iorga erau trimise imediat ministrului de Interne și primului-ministru, care urmăreau cu neliniște activitatea profesorului.

Cel care avea misiunea să participe la toate expunerile și conferințele istoricului Nicolae Iorga era agentul nr. 25, din divizia I-a, brigada a II-a a Siguranței statului. Din conținutul rapoartelor deducem că era student. Rapoartele sale sînt deosebit de interesante, deoarece cuprind pasagii întregi din conferințele lui Iorga, o serie de amănunte privind viața și activitatea profesorului, informații prețioase la întregirea biografiei savantului. Dacă ceilalți agenți puși să urmărească pe Nicolae Iorga au aprecieri negative, socotindu-l un pericol pentru ordinea publică, agentul nr. 25 se mulțumește să dea lungi citate din conferințe și să contureze aprecieri asupra acestora ce abordau mai ales aspectul educației patriotice a tineretului. Iată cîteva exemple: Din 2 martie 1907: «La ora 9 și jumătate seara, m-am dus la domiciliul său, Buzești 42. Locuiește apartamentul din dreapta. Era acasă. Storul camerei sale era lăsat și lampa aprinsă. Sun la scară și sînt primit. Era la biroul său nu singur, ci cu secretarii săi, studenții Traian Dumitru și Marin Gheorghe, studenți la litere, buni prieteni ai mei. Am arătat domnului profesor scopul vizitei mele, spunîndu-i că vin din mijlocul studenților agitați și îi cer sfatul dacă purtarea noastră nu e periculoasă statului, în împrejurările în care ne găsim. D-sa ne sfătuiește să fim cît mai calmi, că totul dus la extrem ne-ar putea compromite. Discuțiile au durat pînă la ora 11 și jumătate. I-am spus că-l voi ține la punct cu mișcările noastre pentru a-l vizita. Am căutat să mă conving de la secretarii săi dacă în adevăr domnul Iorga este vizitat de ofițeri. Ei spun că regulat în fiecare seară stau cîte 2-4 ore la domnul Iorga și că absolut în fiecare seară nimeni alții decît studenții și unii profesori vin la d-l Iorga».

Dintr-un alt raport, aflăm că la 24 noiembrie 1907, la orele 11 seara, Nicolae Iorga ține la Liga culturală o conferință despre istoricul armatei române. Sala era arhiplină cu ofițeri din toate armele și elevi ai Școlii medico-militare care, entuziasmați, l-au aclamat îndelung.

În dosarele din fondul poliției și Siguranței generale, ni s-au păstrat foarte multe amănunte despre cursurile de vară, care au început în 1908 la Vălenii de Munte, și despre care agentul nr. 25 notează «că vor fi de o importanță capitală, pe o linie națională de cunoaștere a trecutului». Cunoaștem faptul că localul școlii unde s-au ținut conferințele a fost pus la dispoziție pe baza aprobării Ministerului Instrucțiunii Publice și că Iorga în persoană a rezervat camere mobilate la hoteluri și case particulare pentru auditoriu. Primul curs s-a deschis în seara zilei e 2 iulie 1908, la care au participat 45 de persoane, mai ales învățători și studenți din Dobrogea, Prahova, Olt. S-au înscris, de asemenea, mulți transilvăneni, bucovineni și 80 de studenți români de peste hotare. Nicolae Iorga urma să expună următoarele teme mari: 1) România și latinitatea noastră, 2) Permanența elementului romanic în Dacia, 3) Originile principatelor, 4) Chestiunea bisericei române, 5) Mihai Viteazul, 6) Revoluțiile anului, 7) Domnia lui Cuza.

Despre acest ultim subiect – notează agentul nr. 25 – profesorul făcea următoarele referiri: «Actul solemn al Unirii Principatelor care ne-a călăuzit viața noastră modernă, care ne-a zguduit din toropeala unei conștiințe adormite, care a chemat neamul nostru la o nouă viață socială, a rămas totuși închis în analele istoriei, fără să încrusteze în bronz ori marmoră strălucirea personalității istorice de exclusiv cea mai mare valoare. E natural că, atît cît vor exista persoane amestecate în acest complot odios și mișel, lui Vodă Cuza să i se refuze onoarea meritată de a avea o statuie. S-au ridicat statui avocatului Vasile Lascăr, primarului Pache, lui Lascăr Catargiu, om care genial n-a fost, unui întemeietor de gazetă, George Cantacuzino, și lui Kogălniceanu ori Cuza i se dispută meritul de a avea o statuie»”.

Asemenea spicuiri din notele agentului nr. 25, referitoare la Nicolae Iorga, scot în evidență și mai mult fecunda activitate desfășurată de marele nostru istoric.

R.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite