* În Egipt, alt Airbus în flăcări! * De la Greva Foamei la Foamea de Grevă * Blestemul lui Ion Cristoiu (fost comunist) către Lucia Hossu-Longin (fosta utecistă) F Un „cumnat” al Ţapului: C. Stănescu

 PARTEA A II-A

* Referindu-se la votul Camerelor reunite ale Parlamentului, Ardei Umplut scrie că au fost preferate „mediocritățile patentate”. Printre mediocrităţi, figurează valori reale, precum Constantin Pivniceru şi Dorin Suciu de la Budapesta (TVR), şi Dionisie Şincan şi Grigore Vieru (Radio). Cei căzuți la vot sînt „marii profesionişti”: Eugen Preda (Radio, întinerit cu 7 ani de „Excrementul zilei” şi numit „om de înaltă ţinută profesională şi morală”, ca orice evreu luptător în Armata Roşie!), apoi pederastul de la „Europa Liberă”, N. C. Munteanu, ca să nu mai vorbim de proxenetul Radu Feldman Alexandru, propus de acelaşi Partid Evreiesc F.S.N. * Mult mai rău este Eugen Şerbănescu, de la „România liberă”, care, sub titlul amenințător „O Reşiţă pentru Iuga”, îi trage Opoziției o păruială ca-n filme: „Iuga moare pentru o cauză și voi - şi unii şi ceilalţi - va scobiţi în dinţi (respectiv în plăci - nota „R.M.”) după prînzurile sardanapalice la care vă dedați voioşi de cîte ori (oho!) aveţi ocazia!”. Dacă am înţeles noi bine, din moment ce Iuga nu se scobeşte în dinţi, este de-a dreptul imoral ca Opoziţia să facă chestia asta, prin urmare, ar trebui şi ea să intre în greva foamei. Cu schimbul: o lună Iuga, o lună Opoziția!
* Cu un supliment de grevă, la sărbătorile legale, pentru Lucia Hossu-Longin. În aceeaşi otrăvită fiţuică, „România liberă”, femeia-comisar dă cu scrisul la rubrica intitulată: „Cuva cu Acizi” (credem că lipseşte o literă, pe undeva), generic sub care joi, 23 martie, îi trage o praftură senatorului independent Radu Baltazar: „Revo­luţia a scos pe unda valurilor o uriaşă masă de proşti, de lichele şi destructori de valori sacre cărora sîntem nevoiţi, ca cetăţeni (cacofoniile o omoară pe Lucica - nota „R.M.”) contribuabili, să le subvenţionam discursurile deraiate şi să le plătim carierele ascendente”. Dar „Memorialul Durerii” nu e plătit tot de contribuabili, femeie? De ce acolo are voie oricine să spună orice, iar un senator ALES de populaţie n-ar avea voie să-şi exprime, liber, opiniile?! Prin urmare, analfabetul asta de Iuga a ajuns şi printre „valorile sacre”. Lucico, nu mai fi inchizitoare, că nu-ţi stă bine, parcă erai mai simpatică atunci cînd i-ai trîntit cu prezervativul în cap lui Cristoiu Ion (fost comunist). Acum ne-a căzut fisa: nu trebuia să-i dai cu el în cap, ci să i-l tragi pe tărtăcuţă, uşor, pînă la urechiuşe, apoi pînă la bereguş, pe urmă pînă la claviculă, și cînd ai ajuns la ţîţişoare, de-acolo, din străfunduri, Monstrul din Găgeşti să strige înfundat, ca Monstrul din Loch Ness (am auzit că unii falsifica Ness-ul!) ori ca Ana Blandiana către Manolescu-Apolzan: „Lucico, Lucico/ Mi-e sete de-un Cico/ Dar nu Dumitrescu/ Că-i cu Iliescu/ Luci Longinoaie/ Femeie cu c... / Ce mi-ai tras tu mie/ Peste scăfîrlie?/ Beregata-mi strînge/ Ţîţişoara-mi plînge/ Cu lacrimi de sînge/ Nu vezi că-mi provoci/ Leuconostoci?/ Io te-am premiat/ Şi tu m-ai spurcat/ Mi-ai tras balonaşul/ Să rîdă oraşul/ Văd ca printr-un gaz/ Dat prin Caucaz/ Parc-aş fi la Tokyo/ Lasă că te joc io/ Pe prezervativ/ Scrie mare: HIV/ La Radio staru’ / Ruxandra Săraru / Dă «Cotton Eye Joe»/ Un şlagăr mişto/ Mă bîţîi puţin/ Dar cad în leşin/ Nu văd unde calc/ Şi-am pudră de talc/ În Nas-Gît-Urechi/ (Modelul e vechi)/ Lucico-Lucico/ Ştii Imnul «Sulico»?/ N-ai milă de mine/ Călcar-ai pe mine/ Pe front, în Angola/ Să-ți ia foc busola/ Fă-mi găuri, te-ndură/ La ochi şi la gură/ Să fluier acuşa/ După Mărgelușa/ Să mă scape ea/ De osînda grea/ Iar de-o fi să mor/ Luci, te implor/ Să mă-ngropi aş vrea/ În coteț la ea/ Iar prezervativul/ Să mi-l schimbi, parşivul/ Să-mi pui alte două/ Cu miros de ouă/ Şi gust de banane/ Ca la «Mondo Cane»/ Să-mi ducă coliva/ Seropozitiva/ Ileana Lucaciu/ Iuga şi cu Vaciu/ Să-mi cînte de slavă/ Însuşi Popa Ţeavă/ Să-mi lege picioru’/ Fane Spoitoru/ Să-mi plîngă de milă/ Doru Tărăcilă/ Lucico, Lucico/ Ce-mi făcuşi, gagico?/ Mi-ai tras guma-n cap/ Parc-aş fi un țap/Şi-am fost colegi, bre/ La C.C-U.T.C./ Te blestem, Longino/ Să ai, pațachino/ Sex ca Al Pacino/ Să dansezi pe ring/ Ca Den-Xiao-Ping/ Să scrii cu ţurloiu’/ Lui Arnăuțoiu/ Ah, muiere rea/ Kak liubliu tebia!”. * Agenţia oficială de ştiri a Rusiei, ITAR-TASS (fosta TASS) a recunoscut zilele trecute că, pînă la 1940, Basarabia a fost românească şi că pe teritoriul ei s-a vorbit limba română. * Micul găinar de presă Francisc Anton Cune (FAC!), pripăşit acum pe la „Adevărul”, ține la „Exclusiv Magazin” un fel de rubrică de... umor sportiv. Specimenul e ridicol, fiindcă îi lipseşte elementul de bază: umorul. * În aceeaşi revistă (cu care noi am refuzat orice colaborare, şi bine am făcut!), exact în zilele în care preşedintele Camerei Deputaţilor îşi priveghea părintele mort, a apărut un articol murdar, plin de apropouri pederaste deplasate, intitulat „Preşedintele de onoare al vînătorilor şi pescarilor, Adrian Năstase, îi protejează pe... braconieri”. * Revenind la „Adevărul”, nu putem să nu hăulim deplăcere cînd vedem articolele apărute la rubrica „Defecţiune tehnică”, sub semnătura lui C. Stănescu. Am mai scris despre puşlamaua asta bătrînă: ţigan de meserie, cu o mustaţă flocăită şi o privire de popîndău care se furişează, individul a fost cel mai dogmatic critic stalinist al „Scînteii tineretului” şi, mai apoi, al „Scînteii”, nimeni nu trecea de el, era dulăul rău şi încruntat, plin de căpuşe în 5 colțuri, ce execuţii literare comanda ăsta, mai rar, bibicule, nu trecea pasăre-n zbor, orice „cruce”, sau „biserică” ori „creştinism” intra obligatoriu în foarfeca lui, dar să vedeţi că şi el se sacrifica, trecînd, la rîndul lui, prin foarfeca picioarelor colegei sale măritate, J., cu care se tăvălea noaptea prin Parcul Herăstrău, pînă i-a pozat fotoreporterul Vasile Ranga şi a trimis corpul delict la C.C. al P.C.R. Dar, C.S. o iubea sincer pe J, aşa că dezerta în răstimpuri de la nevastă-sa, unguroaica Imola, pe care o lăsa să dea palinkă din ţîtă la cele două fete ale lor, în vreme ce el făcea vizite în apartamentul din Str. Valea Argeşului (Drumul Taberei) al iabraşei colege de ziar, dar cu cine credeţi că se-ntîlnea el acoloșa? El acoloșa se-ntîlnea nas în nas cu un vecin al pofticioasei femei, un geologel obscur, pe nume Emil Constantinescu, care hăndrălea şi el, cu schimbul, la muierea rea de muscă, fiindcă unu-i Ţapul! Deh, cam ăsta-i C. Stănescu, o lepră fără pic de talent literar, care acum s-a metamorfozat şi a devenit „dizident”, şi „elitist”, şi „demascator” al regimului socialist. Mă, cioară căpiată, ţie nu ți-e ruşine chiar nici un pic?  * Dar, nu asta doream să spunem. Sesizînd şi el că ar fi de „bonton” să-l elogieze pe măscăriciul Televiziunii, poate-poate i se vor ierta niscaiva păcate ceva mai repede, vînătul cocalar publică articolul incredibil intitulat „Opriţi televizorul!“. E clar că a deraiat de pe şină, gesturi de-astea radicale numai la nebuni vezi: „Merită oare să se sacrifice dl. Iuga din pricina sforăielilor patriotarde ale unui Vadim (ah, aici e mîna udemeristei Imola! - nota „R.M.“), sau de dragul miorlăielilor democratice ale unor parlamentari de operetă?! (...) parlamentarii noştri ar trebui să aibă tăria - însă mă tem că n-o au! - de a da o lege absurdă şi impopulară, dar «unică în felul ei»: să suspende pe toată durata campaniei electorale funcţionarea televiziunii (...) oamenii noştri politici joacă o partidă de poker parlamentar la căpătîiul unui om în stare de comă”. (?!). Opriţi televizorul?! Nicidecum, opriţi nebunul!

(va urma)

ALCIBIADE

(Text preluat din revista „România Mare”, nr. din 14 aprilie 1995)