Locul în care m-am născut este un ținut transilvănean ciudat, situat pe șira spinării Munților Carpați, la miazăzi de orașul întemeiat de cavalerul saxon Herman, în istorie înglobat de veacul îndepărtat, ținut scăldat în aer ozonat și pudrat cu albastru sidefat. Aici, la Tilișca, norii se destramă peste sat ca o năframă, iar brazii brodează cu ácele lor parfumate cerul, pentru a descifra misterul stîncilor de argint, din care izvoare cristaline coboară la vale lin, pentru a se scălda-n Cibin.
Pe pajiștile întinse, de la margine de codru, pasc mioare coborîte din balade, iar oierii, din tată-n fiu, poartă la brîu fluierul ce doinește, peste-ale munților creste, miracolul pămîntului în beția vîntului, privind cu resemnare nedreptatea ce doare. În satul meu, se respectă cu patimă orice datină din străbuni, oamenii au frica lui Dumnezeu, iar cele 10 Porunci sînt însușite încă de prunci. Și toate astea vor dăinui cît vom fi.
Puțină lume știe, însă, că Tilișca figurează pe hărțile arheologiei românești cu ruinele cetăților dacice și medievale. Astfel, pe acest colțișor de plai, pierdut din Rai, tronează în ruină CETATEA DACĂ, dovadă, ce nu poate fi contestată, a faptului că existăm pe acest pămînt de la facerea lui de către Domnul Sfînt.
În anii 1957-1958 a fost reperată și identificată așezarea fortificată dacică de pe dealul Cățânaș, în vestul localităților Tilișca și Galeș. Sistemul de fortificații constă din două centuri de apărare ridicate pe versantul nordic. Pe platoul superior au fost cercetate două turnuri-locuință de tipul celor de la Costești și Căpîlna. Pe terasele amenajate între cele două linii de apărare au fost construite locuințe, ateliere sau construcții pentru uzul gospodăresc. Puținele cercetări sistematice au dus la descoperirea de monede, morminte de incinerație, podoabe, inele. De mare importanță a fost descoperirea unui vas ceramic, conținînd 14 stanțe (matrițe) monetare pentru baterea de bani. Vestigiile de pe dealul Cățînaș pot fi considerate cele mai vechi din județul Sibiu. Valențele strategice ale dealului Cățânaș – cu altitudinea sa de 716 m, ce asigură o vizibilitate optimă asupra celor două depresiuni învecinate și pantele sale abrupte pe trei dintre laturi – au fost de timpuriu remarcate și exploatate de locuitorii acestor meleaguri. Cu o asemenea fortificaţie nici nu e de mirare că dacii au ales să-şi aducă aici metalul preţios ca să bată monede. Aşa s-a născut una din monetăriile dacice. Din om în om, din generaţie în generaţie, s-a transmis legenda care spune că în vreme ce romanii, conduși de tribunul Marcus Tiliscus, asediau cetatea, cîţiva daci se luptau cu muntele pentru a săpa, în inima lui, un locaş pentru a-şi ascunde comorile. Iar la final, cînd au ştiut că cetatea e pierdută, au surpat turnul monetăriei pentru ca nimeni să nu mai găsească prețioasa lor comoară. Tiliscus şi romanii săi nu s-au dat uşor bătuţi, aşa că luni în şir au scurmat în deal şi în munte ca să găsească bogăţiile ascunse. În zadar însă! Nu au găsit romanii mult rîvnita comoară, dar tot au avut un folos: Tiliscus s-a îndrăgostit de una din fiicele lui Decebal, fiică ce era ascunsă în cetate, şi a luat-o de soţie, iar primul lor copil, o fată, a primit numele Tilişca, nume ce s-a transmis localităţii. Așa spune legenda…
Tot la Tilișca, dar pe Dealul Cetății, există ruinele unei CETĂȚI MEDIEVALE. Aceasta a fost construită de către populația românească din zonă, spre mijlocul Secolului al XIII-lea și a fost abandonată pe la mijlocul Secolului al XIV-lea. A fost înconjurată de ziduri din piatră și străjuită de turnuri, păstrate sub formă de ruine abia sesizabile la suprafață. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1963 au dus la concluzia că Cetatea feudală suprapune o locuire deosebit de intensă din epoca bronzului, afectată, în mare parte, de amenajrile medievale.
LILIANA TETELEA