În materialul publicat săptămîna trecută scriam că, imediat după Revoluția din 1989, în România s-a implementat cu succes un mecanism de combatere a românismului. În acesta au fost incluși politicieni, formatori de opinie, jurnaliști, grupuri de umor, publicații de satiră, publicații de cultură cu tot cu cei care o compuneau, respectiv o elită intelectuală care, așa cum se vede, a fost bine remunerată pentru ceea ce a făcut. Și nu numai ei. Au fost rostite cîteva cuvinte cheie care, răspîndite în spațiul mediatic de către așa-zise personalități ,,integre”, au avut un efect maxim asupra populației.

Și putem enumera aici ,,industria românească e fier vechi”, ,,economia socialistă produce doar pe stoc”, expresii care au dus la distrugerea aproape în totalitate a tot ceea ce s-a produs și s-a construit în perioada comunistă. La aceste cuvinte cheie bine gîndite s-au adăugat altfel de abordări, ironice, de genul: ,,noi muncim, noi nu gîndim” – cu efect devastator asupra clasei muncitoare, a celor care, în toate felurile posibile, au dus greul atît în perioada interbelică, cît și în anii ce au urmat – precum și expresia ,,nu ne vindem țara”, care stîrnea multe hohote de rîs în sălile unde cei de la Divertis își etalau talentul umoristic. În paralel cu acest aspect, publicațiile unor intelectuali erau pline de mizerii la adresa celor care încercau să combată distrugerea neamului românesc, atît în spirit, cît și economic, iar publicațiile satirice loveau din plin în promotorii valorilor naționale. În funcție de vremuri, existau și încă există moduri simple de distrugere mediatică a oricărui personaj, fie că este el politic sau nu, dar care deranjează, prin prezentarea acestuia ca fiind ,,comunist” sau ,,securist” – pînă prin anii 2003-2004 – fie ca fiind ,,rusolfil” sau, așa cum a fost prezentat fondatorul Revistei ,,România Mare”, Corneliu Vadim Tudor – ,,nebun”, ,,antisemit” sau ,,xenofob”, termeni care nu pot fi demonstrați, dar care, prin repetarea obsesivă, au generat proiectarea unei imagini negative asupra Tribunului. Degeaba acum mulți îi dau dreptate, degeaba acum mulți îl regretă. În timpul vieții l-au trădat, l-au negat, l-au marginalizat. Lucru firesc la români, așa că nu ne mai miră.

Revenind la cei care au aplicat și încă aplică acest program de ,,deromânizare” a țării și aducerea ei la nivelul sărac și legumicol la care este acum, am crezut eu, în naivitatea mea, că lucrurile s-au cam rezolvat, iar agresivitatea celor care cultivă antiromânismul s-a mai calmat, urmînd un fel de mentenanță a ceea ce s-a realizat. Ei bine, se pare că m-am înșelat și că se trece la un altfel de nivel, la un nou palier, și anume atacul la valorile culturale pe care România încă le mai are. Cei care cred că atacul unui neica nimeni precum Funeriu la adresa lui Tudor Gheorghe a fost doar un fel de capriciu al unui nebun, sînt doar naivi sau prost informați. Se pare că cineva, sau ceva, testează în acest moment dacă este cazul sau nu să se lovească intens în valori culturale, interpreți, rapsozi, jurnaliști, sau doar intelectuali care încă mai cred în România, și, în funcție de reacția poporului, se va decide dacă atacul se va aplica pe scară largă, sau se va mai amîna un pic. Testul lor, la un nivel atît de înalt, dovedește că, atunci cînd vor ataca, o vor face puternic, devastator, definitiv, și, cred eu, este doar o chestiune de timp pînă cînd nu se vor lua măsuri draconice împotriva tuturor celor care, într-un fel sau altul, mai cred în șansa României, în puterea acestui popor. Cei care au ajuns să decidă cine are voie și cine nu să iasă pe scenă nu vor să lase din pumni acest neam, și au grijă să îl umilească, să îl jignească, să îl sperie, să îl țină la pămînt, să nu îl mai lase să se ridice. Priviți voi, cei care încă mai aveți curajul să citiți și poate chiar să fiți de acord cu cei care scriu despre patriotism, suvernanism, naționalism – priviți, așadar, la cei care l-au atacat pe Tudor Gheorghe și observați mesajul lor: ceea ce s-a întîmplat în ultimii 30 de ani ,,nu a fost degeaba”. Păi normal că pentru ei – pentru Funeriu, pentru Caramitru ăla mic, dar și pentru ăla mare, pentru Baconschi și pentru restul hăitașilor, nu au fost degeaba acești ani. Pentru ei, ultimii 30 de ani au fost rodnici, bogați, aducători de venituri, putere și siguranță financiară. Uitați-vă la acești profitori care au înălțat averi pe sîngele celor morți la Revoluție, și atunci voi, cei care citiți aceste rînduri, veți înțelege de ce au sărit ,,de cur în sus” cînd Tudor Gheorghe a avut curajul de a spune că acei tineri au murit degeaba, și că mulți români au pierdut 30 de ani din viață, timp în care trepăduși ca Funeriu au cîștigat averi.

Nu știm care a fost efectul acestui test pe care stăpînitorii îl aplică României. O să aflăm curînd. Cert este că am început anul 2020 așa cum trebuie, cu încă o lovitură dată românismului de către niște antiromâni sadea, plini de bani, dar lipsiți total de bun simț. Nu este nevoie ca Ungaria să facă ceva anume pentru ca românii să se urască pe ei înșiși – că tot celebrăm 100 de la semnarea Tratatului de la Trianon – pentru că românii, fie că sînt actuali, foști sau viitori politicieni, au grijă să scuipe România mai abitir decît au făcut-o, cu mulți ani în urmă, fanarioții, otomanii, nemții, rușii și toți la un loc.

Tano