– Criza migrației i-a învrăjbit pe europeni și a transformat Marea Mediterană într-o groapă comună –

Noi provocări
Amenințarea viitoare a unei crize a migrației nu numai că agravează relațiile dintre țările UE individuale, dar intensifică situația politică internă în majoritatea acestora. Migrația este una dintre problemele cele mai îngrijorătoare pentru alegătorul european, deoarece el o asociază cu riscuri pentru bunăstarea personală, a menționat Artem Sokolov, cercetător la Centrul de Studii Europene din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Rusia. „Migranții sînt văzuți, în primul rînd, ca o amenințare pentru păstrarea locurilor de muncă, iar în al doilea rînd, beneficiile sociale ale migranților sînt văzute ca bani luați în mod nedrept de la contribuabili”, a completat Artem Sokolov.
Cineva încearcă să întoarcă situația: de exemplu, premierul italian Giorgia Meloni a folosit atacul terorist de la Bruxelles din 16 octombrie, în care doi suporteri suedezi au fost uciși, ca dovadă a corectitudinii unei abordări dure a politicii migrației. În Germania, sprijinul pentru extrema dreaptă Alternative for Germany (AfD), care gestionează un val de sentimente anti-imigrație în țară, continuă să crească. Judecînd după sondajele de opinie, partidul a obținut un sprijin record al unui procent de 22% dintre locuitorii germani și a avut, de asemenea, rezultate foarte bune la alegerile de stat din Bavaria și Hesse. Este posibil ca sprijinul pentru AfD să continue să crească, avînd în vedere că în 2023, conform estimărilor preliminare, un număr record de migranți ilegali au ajuns în Germania de la criza din 2015-2016. Coaliția de guvernămînt din Germania, ale cărei ratinguri, dimpotrivă, scad lună de lună, a decis să înăsprească legislația privind imigrația, deși anterior adoptase o poziție mai liberală. Autoritățile țării au început să efectueze controale aleatorii la granița cu Cehia, Polonia și Elveția și, de asemenea, plănuiesc expulzări în masă ale migranților ilegali. Cancelarul german Olaf Scholz negociază, de asemenea, cu opoziția Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Uniunea Creștin Socială (CSU) pentru a stabili o limită anuală a numărului de migranți și refugiați cărora li se va permite să intre în țară, de 200.000 de persoane. Iar ministrul german al Muncii și Afacerilor Sociale, Hubertus Heil, a cerut refugiaților ucraineni să își caute de lucru.
Agravarea crizei migrației a dus la tensiuni politice interne în Franța vecină: la mijlocul lunii septembrie, ministrul de Interne Gérald Darmanin a promis că guvernul nu va găzdui migranții de pe insulă în țară. Cu toate acestea, deja pe 5 octombrie se știa că unii dintre migranții de la Lampedusa ajunseseră la Paris, ceea ce a revoltat-o foarte mult pe președinta partidului de extremă dreapta francez, Marine Le Pen. Iar liderul Partidului Patrioților, Florian Filippo, a cerut chiar Franței să părăsească UE. Situația din interiorul țării a fost agravată de uciderea, pe 13 octombrie, a profesorului de franceză Dominique Bernard de către un tînăr de 20 de ani originar din Cecenia, Mohammed Mogushkov, care a studiat anterior la aceeași școală. Criminalul era cunoscut de poliție, tatăl său a fost expulzat din Franța din cauza legăturilor cu islamiștii, iar fratele său mai mare a fost condamnat la închisoare pentru pregătirea unui atac terorist. Uciderea lui Bernard a fost precedată de mai multe atacuri importante asupra cetățenilor francezi, inclusiv asupra copiilor, comise de oameni din Orientul Mijlociu și Africa. Presa franceză a legat această tragedie de un caz similar petrecut în urmă cu trei ani: în octombrie 2020, în suburbiile Parisului, cecenul Abdullah Anzorov, în vîrstă de 18 ani, a cărui familie a venit în Franța ca refugiați, l-a decapitat pe profesorul Samuel Paty pentru a-i da o lecție despre importanța libertății de exprimare, în care a fost prezentat un desen animat despre profetul Mahomed. Sub presiunea publicului, Gérald Darmanin a anunțat planurile guvernului de a înăspri legile privind imigrația. Ministerul francez al Afacerilor Interne a subliniat că dacă această lege ar fi fost adoptată mai devreme, ar fi făcut posibilă expulzarea lui Mohammed Mogushkov înainte ca acesta să comită o crimă.
Povara migrației asupra Europei va continua probabil să crească. Este puțin probabil ca refugiații din Ucraina să se poată întoarce în patria lor în viitorul apropiat. Migranților din Orientul Mijlociu și Africa care traversează Marea Mediterană li se pot alătura și refugiații din Fîșia Gaza. Ambele țări, însă, nu sînt entuziasmate de potențialul aflux de refugiați, iar Egiptul chiar a amenințat că îi va trimite pe toți în Europa. Potrivit politologului Artem Sokolov, escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu ar putea duce la o creștere a migrației nu numai din Fîșia Gaza, ci și din alte țări din regiune. „Se poate presupune că vizita liderilor europeni în Israel, Egipt și alte țări din regiune, precum și declarațiile dure ale conducerii iordaniene cu privire la reticența acestora de a găzdui refugiați din Palestina indică faptul că interesul principal în escaladarea actuală a conflictul palestino-israelian este, în primul rînd, să nu permită un nou val de refugiați în UE”, a declarat Sokolov. Potrivit acestuia, Iordania și Egipt, aparent, nu sînt interesate de „modelul sirian”, care presupune crearea de tabere pentru refugiații care doresc să adere la UE pe teritoriul țărilor terțe.
Între timp, Pakistanul, a cincea țară din lume pentru migranți și refugiați, amenință că îi va expulza pe toți migranții fără acte, inclusiv pe cei care vin din Afganistanul vecin, unde mișcarea teroristă talibană a ajuns la putere în august 2021. Reprimarea ar putea afecta cei 1,73 milioane de afgani care se află în Pakistan fără statut legal și este posibil ca unii să decidă să-și încerce norocul în Europa.
Din cauza războiului civil din Sudan, care a fost cîndva unul dintre cele mai mari centre de migrație din lume, 1,2 milioane de oameni au fugit în țările vecine Ciad, Egipt, Sudanul de Sud, Etiopia, Republica Centrafricană și Libia. Majoritatea dintre ei sînt, de asemenea, în război sau au o situație socio-economică destul de dificilă, ceea ce înseamnă că este puțin probabil să devină ultima oprire pentru sudanezi. Unii dintre ei s-au mutat deja în Tunisia, de unde plănuiesc să întreprindă călătoria periculoasă peste Marea Mediterană către Uniunea Europeană. Pe fondul amenințării care se profilează, la începutul lunii octombrie, Uniunea Europeană a reușit să cadă de acord asupra unui proiect de măsuri privind migrația. Acum, Consiliul UE va trebui să negocieze cu Parlamentul European pentru a adopta regulamente actualizate înainte de alegerile pentru acest organism din iunie 2024. Noua legislație în materie de migrație va permite țărilor gazdă aflate în situații de criză să ceară altor membri UE „contribuții de solidaritate”: să reinstaleze unii solicitanți de azil, să preia procesarea cererilor lor sau să ofere sprijin financiar și de altă natură. În plus, Italia a reușit să promoveze adoptarea proiectului de regulament al UE privind migrația într-o versiune din care una dintre cele două (și singurele referințe obligatorii din punct de vedere juridic) la ONG-urile care lucrează în Marea Mediterană a fost exclusă. Și, deși Germania și Italia au reacționat pozitiv la acordul privind reforma migrației, este prematur să vorbim despre reconciliere. În ciuda faptului că partea germană este pregătită să ia măsuri mai stricte – atît la nivel politic intern, cît și la nivel paneuropean – contradicțiile cu ceilalți membri ai UE nu au dispărut, notează Artem Sokolov. Potrivit acestuia, diferența de abordări este în mare măsură predeterminată de locul pe care unul sau alt stat UE îl ocupă pe traseul fluxurilor de migrație: pentru majoritatea celor care pleacă în Europa legal sau ilegal, destinațiile lor finale sînt Germania, Franța și Marea Britanie. În același timp, povara migrației este semnificativ mai mică pentru țările din Europa de Est (cel puțin din Africa de Nord și Orientul Mijlociu), care adoptă o poziție mai strictă în ceea ce privește politica migrației. Aproape de acestea se află țările din sudul Europei, precum Grecia și Italia, care poartă principala povară a crizei migrației, dar care nu atrag migranții, ci sînt considerate doar puncte de tranzit.
Aceasta înseamnă că este posibil ca Uniunea Europeană să nu aibă suficientă putere pentru a duce la bun sfîrșit reforma migrației mult așteptată și pentru a prezenta un front unit în fața unei noi
crize a migrației, care va fi mai gravă și mai prelungită decît în 2015.
Sfîrșit
N.K.