ABOLIREA GRANIŢELOR? (2)
  • 23-02-2016
  • 0 Comentarii
  • 134
  • 0

Dar Europa nu poate fi comparată cu America, e vorba de cu totul altceva, în timp ce America a luat naştere, aşa cum ştim cu toţii, pe temeiul unei colonizări masive şi permanente, timp de peste trei veacuri (ai cărei eroi au fost amărîţii sorţii), prin eliminarea indigenilor şi chiar exterminarea lor – Europa este continentul unor state foarte vechi, al unor ţări cu civilizaţii diferite şi chiar cu eterne litigii teritoriale. Pot fi abolite graniţele dintre state, de vreme ce întreaga Istorie a unora se bazează pe lupta pentru hegemonie, iar întreaga Istorie a altora s-a întemeiat pe eforturile extraordinare de apărare a acestor graniţe? N-am nega, oare, dintr-o trăsătură de condei existenţa a zeci de generaţii de înaintaşi? Înseamnă că toţi aceştia au trăit şi au murit de pomană, pentru că vine acest Drăgănoiu, vine şi Societatea Timişoara, vine şi ziaristul care scria despre dovleci-minune, P.M. Băcanu, vine şi toată liota de calici, care, pentru un automobil şi o sticlă de vin, ar vinde şi moaştele părinţilor – şi ne spun tuturor că sîntem retrograzi şi reacţionari şi că ne opunem evoluţiei fireşti a acestui continent! Iar ei solicită spulberarea graniţelor României, în condiţiile în care au impus graniţe interioare tot mai sofisticate şi ticăloase: e vorba de tentativele de a izola zone întregi ale ţării, cum sînt Timişoara, Săpînţa, chiar Piaţa Universităţii din Bucureşti, e vorba de spiritul diabolic în care au izbutit să scindeze Poporul Român etc. Aşadar, să desfiinţăm graniţele exterioare, pentru a ne bantustaniza ei în interior, pentru a ne pune în „Cuşca da sticlă“, cum zice I.Drăgănoiu chiar în titlul mizerabilului său articol. Şi oare cum cred aceşti domni că vom putea desfiinţa noi graniţa cu Ungaria, atît timp cît ungurii ne fac viaţa un coşmar chiar la noi acasă, s-au separat complet de noi în şcoli, ne alungă din oraşe, ne strigă pe stradă „valahi împuţiţi“ şi „maimuţe“? Cum să desfiinţăm noi aceste fruntarii, cînd în judeţul Covasna, de pildă, bieţii români au fost nevoiţi să se refugieze într-un singur orăşel, Topliţa, pentru că au fost alungaţi de peste tot? Adică ungurii ne-au aşternut curse şi ţarcuri peste tot, ne-au izolat în scorburi, ca pe necuvîntătoare, şi vin toţi drăgănoii, băcanii, manoleştii, dineştii, danpetreştii, radueneştii şi ceilalţi domni pentru a ne acuza pe noi de fascism şi a minţi cu neruşinare lumea cum că problema Ardealului nici nu există, noi trebuie să ne îndreptăm spre permeabilizarea şi, mai apoi, ştergerea de pe hartă a graniţelor?! Dar aşa ceva înseamnă ştergerea de pe hartă a României, pentru că Ungaria nu-i un vecin ca oricare altul, Ungaria maghiarizează pînă şi numele de pe crucile din cimitire, iar cine nu se supune are de-a face cu cele mai bestiale omoruri rituale, aşa cum omenirea n-a cunoscut nici pe vremea orînduirii tribale. Către asemenea federalizare vor să ne îndrepte aceste cosmopolite cozi de topor. Mare dreptate avea Emimescu: „Ai noştri tineri la Paris învaţă / La gît cravatei cum se leagă nodul / Apoi ne vin de fericesc norodul / Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă“. Nimic nou sub soare, filfizonii găunoşi de acum un veac au devenit agresivi şi vor năruirea ţării. Înseamnă că Ceauşescu i-a ghicit bine, încă în acea zi de Crăciun însîngerat: „Această trădare va duce la nimicirea României!“. Dacă am fi fost mai slabi de înger, am fi crezut că Drăgănoiu şi compania vorbesc despre Biserica Universală, despre o împărăţie pămîntească ce ar prefigura împărăţia cerească, unde nici patimi lumeşti nu mai sînt şi, evident, graniţele sînt anacronice. Dar, fireşte, ei nu propovăduiesc aşa ceva, puţin le pasă lor de idealismul religios, aici e vorba despre simbria pe care o primesc de afară, curtea e lămurită; cum se spune. Şi culmea este că, exact în timpul acesta, graniţele tuturor statelor se întăresc mai mult ca oricînd. De ce nu cere Drăgănoiu, la O.N.U., să fie ratificată desfiinţarea graniţelor dintre Irak şi Kuweit, cînd e ştiut că primul stat l-a înghiţit pe al doilea de parcă nici n-ar fi existat, ceea ce a avut darul să scandalizeze întreaga comunitate internaţională ? De ce nu cere acelaşi Drăgănoiu ca Lituania, Letonia, Estonia şi celelalte republici din fosta componenţă a U.R.S.S. să renunţe brusc la ceea ce au cucerit? Timp de zeci de ani, ele n-au avut graniţe, oare de ce le-o fi apucat brusc dorul să-şi aducă aminte unde erau acestea, să le consolideze, să le apere? Ar fi multe de spus. Important este că, după 10 luni de tatonări şi provocări de tot felul, gaşca de trădători de neam, care este mînuită din străinătate, şi-a dat arama pe faţă. Abolirea graniţelor (cuvinte care au apărut în România acestui an, 1990!) este platforma politică a acestor indivizi. Şi cînd te gîndeşti că, în urmă cu 500 de ani, Ştefan cel Mare încetăţenise un ritual lîngă piatra de hotar a Moldovei, cea înstelată şi cu cap de bour: copiii erau „altoiţi“, în mod simbolic, pentru a nu uita niciodată unde au suferit şi au lăcrimat, pentru a nu uita, deci, unde e hotarul străbun, obicei arhaic cu o bogată încărcătură de simboluri, care, în limbajul ştiinţei moderne, s-ar numi psihodramă! Parcă n-ar strica să le tragem şi noi cîteva nuiele lîngă piatra de hotar tuturor vînzătorilor de ţară, ca să le intre bine în cap că acolo au curs rîuri de sînge, că acolo sînt munţi de oseminte în adînc, că acolo şezum şi plînsem mii de ani, rugîndu-ne la Dumnezeu să dea o soartă mai bună românilor. Prin anularea graniţelor se încearcă, de fapt, anularea întregii Istorii de jertfă şi glorie a României. În ritmul acesta, dacă vor fi lăsaţi să-şi facă mendrele, aceşti domni vor cere şi abolirea Limbii Române, ca şi a numelui ţării. Iată că uscăturile care ne spurcă viaţa au făcut şi pasul acesta, ultimul, de altfel, către batjocorirea Poporului Român. În faţa acestei fărădelegi revoltătoare, Fundaţia România Mare solicită Parlamentului următoarele: Pentru liniştea şi binele României este imperios necesară organizarea unui REFERENDUM NAŢIONAL prin care poporul acestei ţări să hotărască expulzarea imediată a tuturor acelora care se fac vinovaţi de lezarea demnităţii naţionale, de uneltire împotriva Statului Român, de trădare a intereselor vitale ale României! Este singura cale de a scăpa de bandiţi, dar şi de a-i ocroti, totodată – pentru că, altminteri, îi va linşa populaţia! Ori noi nu vrem vărsare de sînge în România, a suferit prea mult acest popor. Vor aceşti domni să se federalizeze, să suporte aroganţa şi jignirile ungurilor, să dispreţuiască, în linişte, Istoria acestui neam? N-au decît s-o facă, dar nu aici, afară din ţară!

Sfîrşit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 19 octombrie 1990)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite