În America vor fi alegeri prezidențiale în luna noiembrie. Spre deosebire de România, unde preșe­dintele are mai mult rol decorativ, la ei președintele chiar contează. Acolo, președintele e șeful executivului, adică al Guvernului, face politica externă, își poate folosi în anumite condiții dreptul de veto în fața cabinetului său, pe cînd al nostru nu face nici politica economică, nici pe cea fiscală și nici pe cea externă. Prin urmare, la noi, între alegerile prezidențiale și cele parlamentare, astea din urmă sînt mai importante, deși puțină lume înțelege asta.
Anul acesta, ca și cum nu ar fi fost suficientă confruntarea între Trump și Biden, a apărut, pentru prima dată în ultimele decenii, cel mai puternic al treilea candidat de pînă acum, în persoana lui Robert Kennedy Jr., așa cum scrie European Conservative: „Robert Kennedy Jr. este cel mai puternic candidat la președinție din ultimii 32 de ani. Mulți dintre susținătorii săi sînt sceptici la vaccinuri, iar democrații intră în panică. În 1960, America și-a ales primul președinte catolic în persoana lui John F. Kennedy. El a deschis noi perspective nu numai cu religia sa, ci și prin preferința pentru o dinastie politică cu o prezență aproape unică în politica americană. El a convins Senatul SUA să-l aprobe pe fratele său Robert ca procuror general, iar în 1962, fratele lor cel mai mic, Edward – „Ted”, a fost ales senator american din Massachusetts.
După ce președintele Kennedy a fost asasinat în noiembrie 1963, Robert a continuat să funcționeze ca procuror general sub președintele Lyndon Johnson; în 1964 a candidat cu succes pentru Senatul SUA la New York. El a servit alături de fratele său Ted în timp ce a candidat pentru președinte în 1968. A fost ucis în timpul campaniei electorale, lăsîndu-l pe Ted ca șef de facto al familiei politice. Ted a cîștigat primul său mandat ca senator în 1968 și a continuat să cîștige o dată la șase ani, pînă la moartea sa, în 2009. A avut cîteva candidaturi nereușite la președinție, oficial cea mai recentă în 1980, dar filmul «Primary Colors» sugerează că Ted Kennedy, interpretat de Larry Hagman, avea de gînd să intre în cursă în 1992. De atunci, niciun Kennedy nu a fost aproape de campania prezidențială, pînă în 2024, cînd Robert F. Kennedy Jr., al treilea copil al familiei, a decis să candideze“.
„Spre deosebire de generația anterioară din familia sa, el candidează ca independent. Procedînd astfel, impactul său asupra cursei prezidențiale din 2024 a fost mai mare decît ar fi fost dacă ar fi rămas în Partidul Democrat. Nu este cazul să ne gîndim că ar avea vreo șansă la Casa Albă; impactul său este în primul rînd ca un candidat independent neobișnuit de puternic. Statutul său îl transformă de facto în candidatul terț al alegerilor din 2024. Ca atare, el reprezintă un fenomen atît nou, cît și vechi, dar care a fost în mare parte marginal la alegerile prezidențiale. În ceea ce poate fi descris cel mai bine ca o înțelegere reciproc avantajoasă, partidele Democrat și Republican au făcut tot posibilul pentru a domina peisajul politic național, în general și cursele prezidențiale, în special.
Pentru a găsi un președinte care a servit doar un singur partid trebuie să ne întoarcem pînă la Zachary Taylor și vicepreședintele său, Millard Fillmore. Taylor, care i-a reprezentat pe cei din formațiunea Whig, a cîștigat alegerile din 1848 pentru a deveni al 12-lea președinte al Americii. Cînd a murit în funcție, în 1850, Fillmore, de asemenea membru al Whig, a depus jurămîntul ca succesor al său.
Ultimul președinte care a reprezentat un alt partid decît „Big Two” a fost Andrew Johnson, care a depus jurămîntul ca președinte după asasinarea lui Abraham Lincoln în 1865. Ambii reprezentau Uniunea Națională, în timp ce reprezentau, de asemenea, democrații și, respectiv, republicanii. De la victoria republicanului Ulysses Grant la alegerile prezidențiale din 1868, politica americană a fost dominată în mare măsură de cei Doi Mari. Asta nu înseamnă că nu au existat eforturi ale unor terți: încă din 1912, Teddy Roosevelt a făcut o încercare mult mediatizată de a candida pentru Partidul Progresist. Roosevelt a servit două mandate ca președinte republican și nu a reușit să cîștige nominalizările ulterioare ale partidului său. La acea vreme, nu exista nicio interdicție constituțională pentru un președinte care îndeplinse mai mult de două mandate.
Robert F. Kennedy Jr., care, potrivit unor sondaje, atrage aproape 10% dintre potențialii alegători, este cel mai formidabil candidat terț din 1992 încoace, luînd în considerare, din nou, statutul său independent la alegerile din 2024. Pe atunci, Ross Perot a obținut 18,9% din voturi. Avînd în vedere profilul său de centru din dreapta, se crede că el a periclitat rezultatul actualului republican George Bush Sr. Făcînd acest lucru, el a deschis calea pentru ca Bill Clinton să nu fie doar un președinte democrat cu două mandate, ci și să reconstruiască Partidul Democrat în forța politică radicală care este astăzi.
Majoritatea sondajelor de opinie prezidențiale îi includ doar Biden și Trump, dar atunci cînd Kennedy este inclus, acesta atrage 9-10% din electorat. Aceasta înseamnă 12-14 milioane de voturi, de două ori mai mult decît numărul celor care au votat împreună pentru Gary Johnson și Jill Stein în 2016. Există însă un model interesant în sondaje: absența sau prezența lui nu pare să-l afecteze material pe Trump, iar impactul asupra lui Biden este doar marginal negativ. Acest lucru sugerează că alegătorii lui Kennedy nu sînt afiliați cu niciunul dintre cei Doi Mari: atunci cînd li se cere să aleagă doar între Biden și Trump, susținătorii lui Kennedy sînt incluși la categoria «Alții/Indeciși».
Concluzia este că, dacă Kennedy ar renunța – și nimic nu arată că o va face – nici democrații, nici republicanii nu s-ar putea aștepta să-și absoarbă automat alegătorii. Democrații, în general, nu par să înțeleagă acest lucru: îl tratează pe Kennedy ca și cum cei 12-14 milioane de potențiali alegători ai săi le aparțin cu adevărat. Cu alte cuvinte, ei cred că au motive să-și facă griji că
R. Kennedy îl va costa pe Biden alegerile. Motivul acestei credințe este evaziv, dar ar putea fi extrem de simplu. Robert F. Kennedy Jr. nu poate nega faptul că provine din faimoasa familie Kennedy, dar, deși pare să vadă acest lucru mai ales ca un avantaj, mulți democrați par să creadă că recunoașterea numelui său atrage un număr masiv de alegători.
Greșesc. Puțini dintre alegătorii de astăzi din America au vreo amintire vie despre președintele Kennedy sau despre fratele său, Robert F. Kennedy Sr. În timp ce mulți își amintesc de senatorul Ted Kennedy, majoritatea realizărilor sale politice – predominant de natură radical de stînga – datează din anii 1970 pînă în anii 1990. Un sfert de secol mai tîrziu, numele Kennedy în sine și-a pierdut magia. Asta nu înseamnă că Robert Kennedy Jr. nu este un politician respectabil, dar în măsura în care influențează alegerile din 2024, o face pe baza propriilor merite. Alegătorii săi îl plac datorită a ceea ce reprezintă, un punct pe care democrații par să nu îl înțeleagă. Prin urmare, atîta timp cît vor continua să se convingă că Kennedy își arogă voturile democraților, vor face presiuni asupra lui și asupra campaniei sale pentru a se retrage din cursă.
Au făcut deja o mare greșeală în acest sens. Din motive (în mare parte nefaste) pe care nu le vom aprofunda aici, conducerea democrată a decis că Joe Biden este tipul lor. Pentru alegătorii de bun simț, Biden apare ca un om care are mare nevoie de îngrijire medicală non-stop; ultimul lucru pe care ar trebui să-l facă este să fie președinte pentru încă o zi. În loc de această tragedie geriatrică, democrații ar fi putut să îl susțină pe Robert Kennedy, un democrat convins, dar au decis să-l alunge din partid. Aparent, au crezut că desprinderea lui Kennedy de turmă l-ar face să plece, dar s-a întîmplat exact opusul. Prin urmare, atîta timp cît Biden îl urmează pe Trump în sondaje, agenții democrați vor face tot ce le stă în putere pentru a pune capăt campaniei lui Kennedy. Campania lor anti-Kennedy are un anumit efect: recent, o parte tot mai mare de alegători și-au exprimat o opinie nefavorabilă despre Kennedy. El nu pare să fi pierdut cotele de favorabilitate, totuși, efectul net este că mai mulți alegători au o părere despre el. Asta e important. Acesta confirmă că Kennedy are o bază de alegători loiali, așa cum o au puțini alți candidați terți. Dar ce face din el un candidat atît de convingător? Deși Kennedy are o lungă istorie ca avocat, singura problemă pe care a întîmpinat-o este scepticismul său privind vaccinul. El a făcut ceea ce nicio altă persoană de seamă din viața publică nu a făcut: a vorbit despre probleme pe care niciunul dintre candidați nu vrea să le atingă.
Deși sîntem deja în aprilie, mai este un drum lung pînă la alegerile din noiembrie. Din cîte știm, s-ar putea ca Joe Biden să nu fie nici măcar candidatul democrat – s-ar putea să «renunțe» la convenția partidului din august și să-și predea delegații pentru alegerile primare altcuiva. Cu toate acestea, dacă se va rezuma la o revanșă între Biden și Trump, va avea loc suficient pentru ca Robert F. Kennedy Jr. să facă o diferență decisivă”.
Așadar, alegerile din SUA nu sînt lipsite de tensiuni suplimentare și mărturisesc că dacă ar fi să aleg între Biden și Trump aș alege a treia cale, adică pe Robert Kennedy, așa cum o să fac și la alegerile parlamentare din România, unde cei doi mari – PNL și PSD – se vor prezenta separat, avînd un concurent serios într-un om politic care seamănă un pic cu Robert Kennedy în privința mesajului și a incisivității politice.
Știți, desigur, la cine mă refer.