
- 07-12-2020
- 0 Comentarii
- 1544
- 11
Crescut de mic în dragostea de Țară,
Te-ai altoit pe ram ca pomul viu,
La umbra sacră-a Munților Gurghiu,
Tu ai rodit cu fiecare vară.
În vatra satului un vis fierbinte
Te-a luminat – Luceafăr românesc
Și-n sfera ta curată – a fost firesc
Să-ți vezi de viață, ca un om cuminte.
Să ari pămîntul – sfînta ta avere,
Să ai nevastă, și copii să ai,
Să dai o coasă la-nceput de mai
Și să trăiești în duh și-n mîngîiere.
Dar, iată, cerul tău boltit cu stele,
S-a-ntunecat în primăvară, dur,
Și lumea bună ce-ți era în jur
S-a transformat rapid în patimi grele
Cînd, îmboldit de gînd curat de Țară
Cu care te-ai hrănit în tot ce ești,
Pașnic plecat-ai de la Ibănești
Ca să nu lași dreptatea ta să moară!
La Tîrgu Mureș te-au lovit dușmanii,
Căzut pe jos și tot ți-au dat cu-n par,
Nepoții lui Attila-n mod barbar
Te-au condamnat – schilod să-ți petreci anii!
Statul român – un laș, fără prestanță,
Și speriat de-acei UDMR-iști,
De parcă tu, Cofariu, nu exiști,
Pe criminali i-a vrut pe la instanță
Doar că de-acum plecaseră afară,
În țara lui Attila, și-au scăpat.
Ce țară, ce democrație, ce păcat
Că n-ai fost ocrotit de a ta Țară!
Doar un partid ți-a dat o alinare
Cu-n președinte demn și-un gînd sublim.
Te-a înțeles, te-a ajutat Vadim
Cu tot ce-a fost, și România Mare!
Ai fost erou și un român distins,
Dar ce folos în noua Românie
Cînd ești erou și mori în sărăcie –
Ești un erou de Patrie învins!
GEO CIOLCAN
-7.9 C