Au trecut 50 de ani pe muchie, pe care i-am trăit pe șantierul literaturii.

Au trecut 50 de ani pe care i-am parcurs în slujba literaturii naționale și culturii românești. Au trecut 50 de ani pe care i-am trăit la masa de lucru fără să fi avut viață personală, fără plimbări sau mai știu eu ce alte petreceri. Pentru mine, acești 50 de ani au însemnat literatură mîncată pe pîine și o viață de om trăită în slujba cuvîntului scris. Au însemnat o viață de literatură vie, plină de dinamism și dragoste față de poezie. 50 de ani au însemnat pentru mine viața mea, în sensul adevărat al cuvîntului, debutînd la 21 de ani, frămîntat de grijile și de necazurile vieții. Cu această ocazie aveam să încep un nou drum al vieții mele, cel al creației, încercînd să cunosc și să mă acomodez unei noi etape a visurilor pe care le aveam de înfăptuit și pe care să le duc pînă la capăt așa cum am găsit de cuviință pînă-n zilele de-acum.

50 de ani au însemnat munca mea de o viață, slujind poezia cu devotament și dragoste întru împăcarea cu destinul meu. Poate că așa mi-a fost mie scris... Doamne, de fiecare dată m-am împăcat cu mine, cu lumea mea, cu frămîntările mele, trăind în gîndurile mele, așteptînd o mîngîiere, o bucurie de la tine, semen al meu. Dar nici una, nici alta nu au venit, ori au întîrziat să vină... Poezia a dospit în sufletul meu și în inima mea așa cum bobul de grîu a încolțit din brazda de pămînt, sub razele calde ale soarelui și binefăcătoarele picături de ploaie.

Astăzi, la cei 50 de ani de cînd am debutat în literatură, mă simt un om împlinit, cu un număr important de cărți de poezie, proză, teatru, cronică literară, publicate la mai multe edituri din București... În acești ani plini de frămîntări și necazuri care s-au ținut lanț de mine, am editat, lună de lună, fără întreruperi, Revista de literatură „Amurg sentimental”.

50 de ani au însemnat pentru mine consumul întregii mele energii și a timpului în favoarea cuvîntului așternut pe hîrtie. Am încercat de fiecare dată să fac față invidiilor, să trec peste ele, cunoscînd faptul că, fără acestea, lumea literară nu ar avea farmec.

Nu știu dacă am reușit să dau totul din ființa și puterea mea, aidoma unui fotbalist pe terenul de fotbal, a unui înotător pe valurile apei, a unui boxer în ring sau unui gimnast la bară... Stînd la masa de lucru, mi-am consumat elanul la maxim, pentru a-mi duce la împlinire idealurile scriitoricești.

Parcă ieri a fost momentul de început al acestor 50 de ani, odată cu apariția primelor mele stihuri în revista băcăuană „Ateneu”. Întorcîndu-mă prin timp, trăiesc aceleași sentimente de bucurie și fericire și iată că astăzi am ajuns să fac parte din breasla scriitorilor și cea a ziariștilor profesioniști. Se pot spune multe lucruri despre mine, ca om care am iubit literatura mai presus de orice, fiindcă ea a însemnat nu doar o pasiune, ci chiar viața mea, trăită la foc continuu, iar din fiecare scînteie am încercat, pe cît mi-a fost  posibil, să aprind acele stele lirice pe care le-am dăruit cu toată dragostea și bucuria sufletului meu, cui altcuiva, decît cititorului?

Cei 50 de ani, care au trecut ca o umbră peste dealuri, au însemnat iubirea mea față de cititor și față de țara acesta, pe care am îndrăgit-o cu toată forța mea creatoare... Aceste rînduri vin să stea drept mărturie că viața nu mi-a fost zadarnică, iar eu, ca ființă umană, nu am trăit în zadar.

50 de ani de literatură au însemnat pentru mine muncă asiduă... Trepte de lumină către biruință și drag de cuvîntul românesc. 50 de ani care înseamnă bucuria omului ajuns, după o luptă aprigă, în prag de epuizare.

Din păcate, recunoștința încă întîrzie să apară din partea societății, a breslelor din care fac parte... Cine știe, poate că măcar vremurile viitoare cu oamenii lor își vor aduce aminte de mine, că am trăit și eu pe aici, într-o lume de casapi, preocupați de interesele personale, indiferent de statutul social.

50 de ani pentru mine au însemnat bucuria omului împăcat cu sine și cu destinul său, dedicat unei cauze nobile: slujirea literaturii pe toate palierele... Sînt lucruri care vor fi analizate de biografi, istorici literari și de toți cei care vor să se aplece cu profesionalism asupra a ceea ce am creat și am scos din teascurile tipografice pînă în prezent: cuvinte care să grăiască, odată, că am trecut și eu prin această lume, și că am fost demn de pasiunea mea, literatura, pe care am slujit-o cu credință.

ION MACHIDON,

Directorul Revistei ,,Amurg sentimental”