30 de ani: mistificare oficială a istoriei și sfidare a Revoluției
  • 16-12-2019
  • 1 Comentariu
  • 825
  • 4

Motto: ,,Nici o entitate și nici un român nu au dreptul să nege…”

Klaus Iohannis,  discurs în Parlament la 30 de ani de la Revoluția libertății

 

Încep cu un glosar de termeni ,,interziși” azi, la 30 de ani de la Revoluție: patriotism, naționalism, suveranitate și suveranism, pace, interes național, familie tradițională, credința strămoșească… Con­tinui cu un priveghi pentru economie, resurse, independența deciziei diplomatice, suveranitatea militară, recunoașterea internațională, cultură, educație, sport, bună creștere și bun simț. Am uitat ce înseamnă siguranța, respectarea legii, susținerea valorilor naționale… totuși, au trecut 30 de ani, au dreptul și neuronii noștri să obosească – iar generațiile tinere nu știu ce înseamnă toate astea. Las la urmă istoria – pentru că de ea s-a ocupat însuși președintele Iohannis, masacrînd-o cum se cuvine! Și da, pentru că am scris mult despre acest dezastru petrecut după 1990, îi voi da cuvîntul acestui simbol al prezentului românesc – președintele Klaus Iohannis.

Reunit pe 16 decembrie 2019 în ședința omagială pentru a marca 30 de ani de la Revoluția din 1989, Parlamentul i-a oferit președintelui Iohannis prilejul de a da o nouă probă că România a apucat-o definitiv pe drumul mistificării și iluziei. Așa cum scriu și în titlu, Iohannis a comis două fapte pentru care istoria ar trebui să-l condamne: prima - a politizat acest moment, adăugîndu-i cultul propriei personalități, din ce în ce mai evident; a doua – a mistificat istoria, maculînd etapa de mare dezvoltare și recunoaștere internațională a României cu tragica perioadă a anilor ’50. În subsidiar este de menționat că Iohannis a spus aceste cuvinte chiar din clădirea-simbol a României, realizarea epocii pe care încearcă să o anuleze.

În primul rînd, presa a taxat politizarea și stridentul cult al personalității: ,,Iohannis nu a pierdut ocazia de a se lăuda cu scorul PNL de la alegerile din acest an, deși ședința ar fi trebuit să fie una pentru comemorarea eroilor căzuți la Revoluție”, scrie populara agenție ,,Știri pe surse”. Dar, asta e nimic… Iohannis a spus în felul următor: ,,Rezultatele voturilor exprimate în scrutinele recente au arătat că România este o țară cu o democrație matură, consolidată, funcțională, puternic integrată în structurile euroatlantice și europene, o țară care respectă valorile europene și pe acest drum vom continua să dezvoltăm proiectul de reconstrucție”. Ciudat, dar cele mai concludente voturi pentru democrație, cele de la Parlamentare, au dat un rezultat opus celor ,,recente”. Mai mult, anul acesta s-a înregistrat o premieră: a fost realizat primul referendum contra unui partid – și cele două alegeri au fost marcate de o temă centrală ,,victorioasă” – războiul cu un partid și cu votanții acestuia. Deci, da, 30 de ani au fost marcați de declararea unui ,,război” între români!

,,Dinamica acestui an a reconfirmat că românii, indiferent că trăiesc în interiorul sau în afara granițelor, nu își uită eroii și idealurile pentru care aceștia și-au dat viața”, a mai spus Iohannis, uitînd probabil că doar 32% dintre români i-au dat votul, unii dintre aceștia fiind cei care nu mai au și nu mai intenționează să aibă, în fapt, vreo legătură cu România. Și, în fine, Iohannis pune capac, spunînd că ,,Alegerile din 2019 au validat tot ce am realizat împreună în toți acești 30 de ani”. Perfect adevărat: am început în 1989 cu multe minciuni și cu o serie de crime, pentru a ajunge azi acolo unde meritam: într-o iluzie și o totală manipulare. Dar și într-o negare totală, radicală, a propriei noastre istorii, fapt declarat sus și tare de Iohannis: ,,Pe baza unor probe incontestabile, istoricii și specialiștii în istorie recentă au concluzionat că regimul comunist a fost unul ilegitim și criminal, iar românii au suferit consecințele unei dictaturi staliniste, care a anihilat pluralismul politic, a distrus ordinea constituțională tradițională a poporului român, a reprimat elitele, i-a persecutat și aruncat în temnițe și lagăre pe opozanți, indiferent de culoarea politică, de gen, de rasă, de apartenență etnică sau convingere religioasă”.

Deci, toate marile realizări ale României, toată imensa construcție materială și spirituală sînt arun­cate la un loc cu nenorocirile anilor de represiune de după război! Asta am reușit să facem după 30 de ani – să ștergem memoria și să lăsăm moștenire generațiilor care vin doar o pată neagră!

,,În anii dictaturii, represiunea regimului împo­triva propriului popor a atins cote paroxistice, iar fenomenul de exterminare socială a atins toate categoriile sociale”, mai spune Iohannis, introducînd o nouă acuzație – ,,exterminare socială”. Oare se referă la crearea sistemului sanitar național, la dezvoltarea economică la nivel național?... Comunismul a distrus ,,patrimoniul istoric și cultural, a introdus cenzura și controlul informativ și a generalizat teroarea polițienească”, spune același personaj, care s-a putut ridica din modestele sale origini, ba chiar maculate de probleme din perioada războiului - și a putut face o facultate în acele timpuri de ,,teroare polițienească”. Distrugerea patrimoniului, cenzura etc. – da, se regăsesc în formidabila operă a perioadei Ceaușescu, de descoperire și cercetare a patrimoniului cultural românesc, de la susținerea fără egal a arheologiei și istoriei, a literaturii și cinematografiei, a artelor, în general, pînă la recuperarea celor damnați pentru participarea la fenomene blamate în anii ’50… ca și azi. Oare Iohannis sau cei care îl susțin au auzit de Zaharia Stancu, Marin Preda, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Octavian Paler, Dinu Săraru – asta ca să pomenesc doar cîțiva ,,monștri sacri” ai culturii, care au trăit și au creat atunci, susținuți de ,,regimul criminal”?!

,,Comunismul a reprezentat chintesența răului absolut”, ,,regimul care i-a aruncat în minciună”, afirmă Iohannis, nespunînd un cuvînt despre cum acest ,,rău absolut” ne-a dus cu onoruri nemaiîntîlnite – și cu fruntea sus! – în marile case ale lumii, chiar și la Washington, unde azi intrăm, umili, cu statut de colonie – ,,protejată” de baze militare străine. Oare nazismul, fascismul, care a însemnat exterminarea programatică și asaltul militar asupra lumii întregi – oare acela nu a ,,reprezentat chintesența răului absolut”? Și, vai, ce exprimare, apropo de cei 30 de ani… și de ,,distrugerea culturii”.

Și legat de ,,negare”, iată o altă frază: ,,Nici un partid politic, nici un grup, nici o entitate și nici un român nu au dreptul să nege existența acestui eveniment cardinal pentru devenirea democratică a României”. Deci acesta e un alt mare cîștig, expus clar de Iohannis, în prezența unor energumeni care urlă și insultă, încercînd să impună aceste ,,cuceriri revoluționare”: ,,nici o entitate și nici un român nu au dreptul să nege”!... Cred că este definitoriu pentru ,,gîndirea” acestui personaj – dar și pentru iluzia pe care o trăim! ,,În calitate de Președinte al României, resping cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existența unei revoluții anticomuniste, plătite cu jertfă de sînge, pentru libertate și democrație, în Decembrie 1989”, subliniază Iohannis – profund grandoman și manipulator. Oare la fel i-a spus și lui Augustin Lazăr, al cărui rechizitoriu, ,,opera” mandatului lui Iohannis, a definit cu totul altceva – o adevărată lovitură de stat?!

Pe scurt - alocuțiunea lui Iohannis? Așa cum titrez, o mistificare a istoriei și sfidare a Revoluției chiar la ședința omagială. Din păcate, altfel spus, a fost alocuțiunea pe care țara asta o merită!

Ca fapt divers, fără conotații xenofobe sau etniciste, e de consemnat că scînteia Revoluției a fost generată de cazul (fals al) unui etnic maghiar; după 30 de ani, războiul între români e declarat de un etnic german. Și atunci, și acum, românii au fost și sînt executați.

Închei cu cel care ar trebui privit ca un martir al cuvintelor cu care am început: patriotism, naționalism, suveranitate și suveranism, pace, interes național, familie tradițională, credința strămoșească… Pentru că toate acestea trebuiau să fie înecate în sînge, au primit numele Nicolae Ceaușescu. Acum, la 30 de ani de la Revoluție, ar trebui să facem o singură faptă: să reconsiderăm istoria epocii sale. Am avea ce învăța – asta dacă mai avem minte să înțelegem că învățătura stă la baza unei națiuni.



DRAGOȘ DUMITRIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite