Cum a salvat Roosevelt America de sărăcie și a condus-o spre victorie în război

Combaterea crizei
În momentul în care Roosevelt a preluat mandatul, economia americană era la fundul prăpastiei. Un sfert din populația aptă de muncă era șomeră, două milioane de oameni își pierdseră casele, iar producția industrială scăzuse cu 50% față de nivelul din 1929. Țara avea nevoie urgentă de reforme. Roosevelt a reușit să-și consolideze rapid susținătorii atît din Partidul Democrat, cît și din Partidul Republican din Congres – a luat ființă așa-numita coaliție New Deal, după numele programului de reformă proclamat de Roosevelt.
În primul rînd, guvernul a început să salveze sectorul bancar, aflat într-o criză profundă din 1929. După prăbușirea bursei, mulți deponenți au luat bani de la bănci, ceea ce a provocat un val de falimente ale micilor instituții de credit private. Pe 5 martie 1933, Roosevelt a suspendat activitatea tuturor băncilor din țară. Timp de cîteva zile, echipa sa, împreună cu secretarul de Trezorerie, a elaborat un proiect de lege care trebuia să îmbunătățească sectorul financiar. Noua lege a protejat fondurile deponenților de falimentele băncilor pe cheltuiala Agenției Federale de Asigurare a Depozitelor. Băncilor li s-au interzis investițiile riscante, ceea ce a dus la scăderea numărului de falimente. Guvernul a desfășurat o campanie de cumpărare a aurului de la populație, fapt care a crescut rezervele de aur ale statului și ale băncilor, sporind stabilitatea sistemului financiar. Cînd băncile s-au redeschis pe 13 martie, prețurile acțiunilor au crescut cu 15%, iar fluxul de depozite s-a încheiat pentru prima dată din 1929. După aceea, guvernul a început lupta împotriva șomajului. Roosevelt a extins la nivel național programele pe care le-a lansat la New York. Guvernul federal a transferat fonduri către autoritățile locale pentru organizarea de lucrări publice, pentru care au fost angajați șomeri. Acest lucru a dus la un boom al construcțiilor în țară. Au fost reparate clădiri publice – spitale și școli, au fost construite drumuri, au fost amenajate parcuri, au fost instalate linii electrice și sisteme de alimentare cu apă în mediul rural. Majoritatea acestor programe au fost lansate în primele 100 de zile ale președinției lui Roosevelt.
Roosevelt a reușit să creeze o coaliție New Deal în Congres, formată din reprezentanți atît ai partidelor democrate, cît și ai partidelor republicane – un caz rar în istoria americană, cînd aceste forțe politice polare au lucrat împreună. Șeful Centrului de Cercetare Aplicată de la Institutul pentru Studii SUA și Canadei al Academiei Ruse de Științe, Pavel Sharikov, consideră că Roosevelt a cîștigat o mare victorie politică, după ce a obținut un acord între oponenții politici, a acționat în primul rînd ca un manager anti-criză pentru economia americană într-un moment în care amploarea amenințării era evidentă pentru toată lumea. Drept răsplată, a primit un sprijin cu adevărat puternic în Congres, toate deciziile necesare pentru salvarea economiei au fost luate foarte repede, chiar dacă pentru aceasta a fost necesară încălcarea unor proceduri.
Administrația Roosevelt a lansat și multe programe sociale. În Statele Unite, educația publică și asistența medicală au fost puse la dispoziția săracilor. Pentru prima dată, a fost lansat programul federal de pensii, iar pensiile au fost introduse nu numai pentru cei în vîrstă, ci și pentru cazurile de invaliditate, extinzînd ulterior sistemul de asigurări de pensie la copiii cu handicap și copiii rămași fără îngrijire părintească. Au început să funcționeze programele de asigurări sociale, care au primit finanțare, inclusiv din noi taxe pentru cei mai bogați cetățeni. Lupta împotriva inegalității nu a fost doar în sfera economică. Administrația Roosevelt a făcut pași majori către emanciparea femeilor, care au căpătat anumite beneficii sociale. În timpul primului mandat al lui Roosevelt, pentru prima dată în istoria SUA, o femeie a devenit membră a guvernului – Florence Perkins a fost numită secretar al Muncii, iar pentru prima oară în istoria SUA o femeie a fost desemnată judecător federal. Emanciparea a influențat și minoritățile etnice. Poziția indienilor s-a îmbunătățit, negrii au început să primească posturi guvernamentale. Uniform Labor Standards Act a pus capăt practicii americanilor albi și de culoare care primesc salarii diferite pentru același loc de muncă. Ceea ce Roosevelt nu a reușit să realizeze în această luptă a fost să desființeze legile discriminatorii împotriva negrilor din statele sudice ale Statelor Unite, dar le-a condamnat în mod repetat.
Roosevelt a continuat seria Fireside Conversations: a explicat acțiunile guvernului în mesaje radio către populație. Acest lucru i-a permis să mențină un nivel ridicat de încredere a alegătorilor, în ciuda faptului că rezultatul reformelor economice nu a venit atît de repede pe cît și-a dorit. Datorită efectului comunicării constante cu președintele, americanii au înțeles exact spre ce se îndreaptă statul și au fost convinși că aceasta este direcția corectă. Pînă la sfîrșitul primului mandat al lui Roosevelt, practic nici unul dintre colegii săi de partid nu avea nici o îndoială că acesta ar trebui să participe la următoarele alegeri. Politologul Pavel Sharikov notează că, sub Roosevelt, s-a format în cele din urmă ideologia Partidului Democrat ca fiind de stînga liberală, cu elemente social-democrate menite să sprijine segmentele cu venituri mici ale populației: „În acel moment, acest lucru i-a permis lui Roosevelt să împiedice creșterea popularității ideilor comuniste care ar fi putut genera criza economică majoră americană”.
Rivalul lui Roosevelt în cursa prezidențială a fost republicanul Alfred Landon. El a cerut abolirea completă a tuturor programelor sociale ale lui Roosevelt și revenirea la principiile intervenției non-statale în economie. Republicanii și-au dat seama rapid că această idee nu a găsit un răspuns în societate, iar Landon și-a restrîns campania. Mai mult, s-a oprit atît de repede încît satiriștii politici au publicat chiar anunțuri comice în ziare conform cărora Landon a dispărut, iar conducerea Partidului Republican era gata să ofere o recompensă pentru orice informație despre el. Alegerile din 1936 au fost un triumf și mai mare pentru Roosevelt: cu 60,8% din voturi, el a cîștigat 46 din 48 de state.
Norii se adună
Reales pentru un al doilea mandat, Roosevelt a continuat să reformeze aparatul de stat american. Au fost create noi agenții federale (de exemplu, Administrația pentru Protecția Agriculturii, care a cumpărat pămînt de la fermierii falimentați, și Biroul de Lucrări Industriale și de Construcții, care a oferit locuri de muncă pentru trei milioane de oameni în primul an de existență), garanțiile pentru muncă s-au extins, America a ieșit treptat din vîrful Marii Depresiuni. Dar principalele provocări îl așteptau pe Roosevelt nu în politica internă, ci în politica externă.
În 1936, Italia a ocupat Etiopia, în 1937 Japonia a lansat o invazie pe scară largă a Chinei, în 1938 Germania a efectuat Anschluss (anexarea) Austriei și a ocupat Sudetenland, o regiune a Cehoslovaciei cu o proporție semnificativă a populației germane. Deja mirosea a război. Roosevelt era încrezător că, în viitorul conflict, SUA ar trebui să sprijine Marea Britanie și Franța, aliații din Primul Război Mondial. Elitele americane erau ambivalente cu privire la ideea de a intra într-un conflict global. Cert este că, la începutul Primului Război Mondial, Statele Unite au făcut bani foarte buni din conflict, făcînd comerț cu participanții săi și acordîndu-le împrumuturi. Participarea directă la ostilități nu a adus Americii nimic altceva decît pierderi umane și probleme economice, cînd demobilizarea efectuată necugetat a dus la prăbușirea pieței muncii. Susținătorii distanțării de conflictul european au fost prezenți atît în partidele democrate, cît și în cele republicane. În plus, unii politicieni conservatori credeau că America ar trebui să parieze pe Germania în cadrul evenimentelor europene. Ideile de intoleranță rasială, anticomunism și antiliberalism i-au adus mai aproape de regimul nazist.
În aceste condiții, Roosevelt a dat dovadă de o mare înțelepciune politică. Nu a făcut presiuni asupra adversarilor săi din lagărul izolaționist, dar părea să fie solidar cu aceștia. În discursurile sale, el a insistat că, pentru a-și păstra modul de viață și valorile, America trebuia să fie pregătită să se apere. Și chiar dacă evenimentele din Europa nu priveau Statele Unite, în viitor țara s-ar fi putut confrunta cu o încercare de a se amesteca în afacerile proprii și în afacerile întregului continent american, pe care Washington-ul îl considera zona sa de influență încă din Secolul al XIX-lea. Această retorică i-a permis lui Roosevelt să-i atragă pe unii dintre izolaționiști de partea lui, iar Congresul i-a susținut programele de creștere a finanțării armatei și Marinei. Mai tîrziu, Roosevelt a realizat extinderea producției militare, folosind și retorica izolaționistă și întorcînd argumentele oponenților în favoarea sa. El a cerut ca America să fie „arsenalul democrației”, amintind că în timpul Primului Război Mondial, acest lucru a permis Statelor Unite să facă un progres economic. Roosevelt a subliniat, de asemenea, că proviziile militare și alte asistențe pentru oponenții europeni ai lui Hitler vor ajuta la evitarea războiului sau cel puțin la răspîndirea acestuia dincolo de continentul european. După aceasta, Roosevelt a facilitat intrarea emigranților evrei în SUA.
La 1 septembrie 1939, în Europa a început al II-lea Război Mondial. După atacul german asupra Poloniei, Marea Britanie și Franța, legate prin tratatele de alianță cu Varșovia, au declarat război Berlinului. Simpatia pentru Germania în societatea americană a dispărut rapid, deoarece Hitler a devenit agresor, iar susținătorii coexistenței pașnice cu regimul nazist erau în minoritate. Acest lucru i-a permis lui Roosevelt să schimbe legea neutralității SUA, conform căreia America nu avea dreptul să vîndă arme și să acorde împrumuturi țărilor angajate în ostilități, indiferent dacă au început un război sau au fost supuse agresiunii. Marea Britanie și Franța au încheiat primele contracte cu Statele Unite pentru furnizarea de arme. De asemenea, Roosevelt a predat guvernului de la Londra 50 de distrugătoare în schimbul dreptului de a folosi bazele militare britanice din Caraibe. Din punct de vedere militar, această livrare nu a putut afecta cursul ostilităților, dar a arătat de ce parte se aflau simpatiile SUA în războiul european.
(va urma)
N.K.