Zoe Dumitrescu-Bușulenga – preocuparea pentru viitorul tineretului
  • 01-07-2024
  • 0 Comentarii
  • 143
  • 1


Marea Profesoară Zoe Dumitrescu-Bușulenga (1920-2006), care a îmbrăcat haina monahală sub numele Maica Benedicta, spirit lucid, vizionar, îi îndemna pe români ,,Să nu ne pierdem verticala!”. Cu toate acestea, sublinia lipsa tot mai accentuată a șanselor pe care le avem pentru păstrarea verticalității, de fapt, a neamului: ,,Cei buni sînt puțini și nu îndrăznesc să se manifeste. N-au curaj fiindcă împrejur este o altă lume”. Păi, poți să iei vreo atitudine, ca spectator, de exemplu, în Sala Palatului, cînd lumea aplaudă, dă din mîini cînd Fuego cîntă, alături de cei mai mari soliști de muzică populară din toate zonele țării? De fapt, ce atitudine să iei? Ai fost atras la spectacol de invitația vreunuia dintre soliști sau de afișul din care ai aflat că se va interpreta (se va ,,interpreta”, nu se va cînta) muzică populară de mari soliști ale căror portrete se află, la vedere, pe afiș. Procesul de deznaționalizare a cuprins toate aspectele văzute și nevăzute – viața de zi cu zi, comportamentul care pune în evidență ,,instinctul”, atitudinea și lipsa de implicare în îndatoririle pe care le au unii aleși, ținuta vestimentară bălțată, tupeul cu care ies în față cu aspecte de papițoi sau cu o barbă asemănătoare cu a unui mare actor de la care, ca un adolescent, și-a lipit pseudonimul Piedone (pe care-l folosește și ca ,,mare politician” care, un timp, după nenorocirea de la Colectiv, a stat la o parte) etc. De tineri ce să mai spunem? Marea Profesoară scria: ,,Discotecile sînt un pericol public, o sălbăticie”. O parte din vina de la Colectiv o poartă tinerii (majori!) înșiși care, văzînd că sala e înțesată și nu mai are loc om de om, s-au înghesuit, totuși, ca să-și frece șoldurile (am zis șoldurile, nu altlceva!) unii de alții! ,,Este o ispită luciferică pusă intenționat pentru a debusola tineretul: fetele sînt îndemnate să-și piardă curăția, băieții, așișderea; se consumă alcool, droguri...”. Și tineretul e cel mai ușor de manevrat. Vorba aia, nici minister al învățămîntului nu mai există! De ce să mai învețe copiii noștri? Cînd n-au cunoștințe sînt mai ușor de influențat, oferindu-le ,,satisfacții” care-i duc în prăpastie, și specificul național dispare.
În curînd vom ajunge în următoarea situație:
Azi UE manifestă grijă mare –
Emite legi cu aplicare netă –
Și, în curînd, vei cere aprobare
De vrei să mergi degrabă la toaletă!
Oare poți să-i mai spui azi unui tînăr un sfat precum acesta?
Nu-i respecți pe vii, pe morți
Și repeți că ești ateu,
Dar nu-nseamnă să te porți
Fără nici un Dumnezeu!
Grija Marii Profesoare – Maica Benedicta denotă nu numai dragoste și grijă față de neam, ci și gîndire limpede, pătrunzătoare, perspicacitate privind procesul de alterare, de contrafacere a celor aflați în prima tinerețe, pe care i-a cunoscut atît de bine în activitatea de cadru didactic universitar care, în pauze, stătea pe culoar, alături de ei, antrenîndu-se în discuții pe teme libere. Fără să vreau, îmi vine în minte alt nume – profesoara și interpreta fără egal a cîntecului maramureșean – Angela Buciu, care spunea, cînd m-am dus la un concert la care mă invitase, ,,astăzi valurile ne poartă și unde nu vrem, mai ales tineretul a alunecat spre prăpasie, și noi, cei înaintați în vîrstă, încercăm să rînduim lucrurile, ceea ce a devenit, cred, imposibil”.
Poate cel mai mare rol în menținerea Țării și a neamului l-au avut țăranii care au păstrat obiceiurile, tradițiile românești și Biserica. Or, azi, țăranii nu prea mai există, iar Biserica s-a transformat într-o instituție de stat cu slujitori care ies la pensie, stau la volanul mașinilor elegante, se amestecă în viața politică din localitatea respectivă, își aranjează soțiile (preotesele) în funcții ,,babane”, nu mai poartă bărbi, ci (doar) unii – barbișon, precum catolicii ș.a.m.d. Nu mă mai refer la alte atitudini care ar umbri unele aspecte ale slujirii Credinței noastre Ortodoxe și pentru care s-ar supăra nemuritorul Părinte Boris Macovschi (1908-1971). El venea acasă la bolnav cu sufertașul cu mîncare în traistă – da, traistă! – și a salvat mulți podgoreni de la moarte, în iulie-august 1945, cînd se retrăgeau, spre Buzău, ,,rușii” cu tancuri, mașini, camioane și urcau pe deal după băutură: unde vedeau o casă mai arătoasă, dădeau porțile mari în lături și intrau în curte cu camionul, coborau în pivniță, împușcau butoaiele și puneau gălețile, gamelele, bidoanele să le umple. Intrau apoi în casă și luau tot ce era de valoare. Atunci l-au omorît și pe tata – i-au fracturat capul, coastele, l-au lovit în organe și, după două zile, a trecut la cele veșnice. Dar, ,,să revenim la oile noastre”.
Marea Profesoară, toată viața sa, a ,,propovăduit” pentru păstrarea tradiției și a Credinței Ortodoxe a neamului nostru. În revista LUMEA MONAHILOR (nr. 15, noiembrie 2008), din care am citat, sînt consemnate gîndurile sale izvorîte din îndemnul cuprins în cuvintele ,,Să nu ne pierdem verticala”, nici grija față de schimbare în comportament și chiar în structură a tinerilor. ,,Am vorbit tinerilor despre valoarea unei culturi naționale, despre ce înseamnă înțelegerea continuității. Totul se continuă în cultură. Nu trebuie să ne contestăm valorile trecute, altfel ne contestăm pe noi înșine”. Adevărul îl deduce oricare dintre noi:
Multe pierzi în lumea asta –
Casa, banii, chiar nevasta,
Însă cea mai grea, creștine,
Este pierderea de sine.
,,Tinerii vor avea de luptat împotriva lupilor, mai ales a celor îmbrăcați în piei de oaie, în această lume, care retrăiește această vorbă: homo homini lupus. Vor avea de înfruntat această atitudine socială”. Oare se vor trezi românii din ,,globalizare”? Au realizat ei, oare, ,,binefacerea” pe care ne-a adus-o UE? Mulți s-au deșteptat, sînt conștienți de ,,binele asupritor” al UE, că vorba aia:
De UE mulți naivi au zis
Că ne-a-ndrumat să avansăm:
Eram pe margine de-abis
Și ne-a împins să-naintăm!
,,Noi, românii împinși în prăpastie, nu putem învia? Oare nu ne putem trezi? Oare trebuie să acceptăm dezrădăcinările acestea? Noi, creștinii, putem să acceptăm, să vedem cum copiii noștri vor intra de mici în desfrîu? Vom mai avea oare familie, nucleul societății? Dacă se termină familia, ce am făcut? Se termină neamul”. De fapt, neînțelegeri apar în orice domeniu:
Se-nsoară Petre cu Andrei
Și-ajunși în față la altare,
Se ceartă socrii între ei
Că nu știu care-i socru mare!
Iată senzația care a pus stăpînire pe Marea Profesoară cînd a fost la o discotecă: ,,Cînd am văzut luminile acelea nebunești alternate cu pauze de întuneric, și cînd am auzit urletele, am ieșit imediat”. Astăzi, părinții nu mai sînt ,,stăpînii” copiilor, ci copiii sînt ,,stăpînii” părinților. N-ai voie să ridici palma asupra lor. Degeaba a cîntat Irina Loghin (născută în 1939, pe 19 februarie, lîngă Vălenii de Munte, la Gura Vitioarei): „Că putea să-mi folosească/ Doar o palmă părintească”.
Un părinte a spus - eu nu-i bat pe copii sau pe nepoți, anii mulți pe care-i duc în spate mi-au dat înțelepciune:
Eu drumul nu l-am încheiat,
Cu spiritul și-acuma scapăr
Și pe copii deloc nu-i bat,
Dau doar atuncea cînd mă apăr!
Tehnologia i-a dezumanizat pe oameni. Unii se cred demiurgi – consideră Marea Profesoară – și nu-i mai interesează persoana de lîngă ei. ,,Piere mila, piere interesul pentru semenul tău. (...) Însă chestiunea cu aproapele care a devenit departele nostru începe să mi se pară profetică. Sîntem astăzi după două totalitarisme care au demonstrat lumii că, într-adevăr, aproapele nu mai există, ci ură, zavistie, popor peste popor, bomba atomică. Totul e un fel de prefigurare a unei apocalipse a sufletului omenesc. (...) Dăm drumul tuturor plăcerilor, tuturor pornirilor noastre de toate ordinele, mai cu seamă celor inferioare. A apărut societatea de consum, care a instituit cultul Vițelului de aur”.
După cum am subliniat, Marea Profesoară avea o dragoste infinită pentru studenți, pentru tineri, în general, dublată de încrederea în capacitățile lor de înțelegere. Nenorocirea – considera dumneaei – e că actuala elită formată de cei de 30-40 de ani [în 2005], vrea să ignore valorile trecutului ,,și au început cu Eminescu, ceea ce pentru mine este o durere infinită (...) El a fost un exemplu de zbatere între credință și necredință, la sfîrșit revenind la credință”. Iată ce scria el în TIMPUL, 12 aprilie 1881: ,,De cîteva zile a fost sărbătoarea cea mare a primăverii. M-a întristat vestea că Iisus Christos a fost coborît în mormînt, dar s-a înălat din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicîndu-și fruntea sa radioasă la ceruri... De două mii de ani biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea”. Cu multă dreptate, Marea Profesoară constată că ,,Noi umblăm după modele străine care nu au nimic de-a face cu noi din punct de vedere structural. Nici ontologic. Ne ploconim la modele de afară, de unde am adus drogurile, dezbrăcările, căsătoriile între homosexuali, toate smintelile acestea. Dar în fiecare om există și intuiția adevărului”. Grigore Ilisei, pe care-l citează Marea Profesoară, consideră că în trecutele (aproape) cinci decenii, pustiu n-a fost, nu trebuie să omitem, în mod politicianist, aspecte care azi nu convin unora. ,,Numai astfel tineretul va afla adevărul despre acea perioadă din istoria noastră, care nu poate fi ștearsă cu buretele”. Să cerem tinerilor istorie adevărată, nu după manualele lui Roller. ,,Acum nu se mai știe corect nici limba, nu se mai citește. Îi vezi venind la Bacalaureat, la intrarea  în facultate fără să știe nimic despre Rebreanu, de Sadoveanu. Or, o umanitate terminată sub raport spiritual se va termina și sub raport fizic”. Preocuparea Marii Profesoare – de la plecarea căreia s-au împlinit, în mai 2024, 18 ani –, pentru viitorul tineretului, gama largă a problemelor care intră în sfera interesului său dovedesc nu numai aria complexă de preocupări și doza permanentă de umanitate, ci și o nedisimulată iubire față de Țară și Dumnezeu – entități de nedespărțit în eul său. Ea a dat tinerilor lumină din lumina ei. ,,O revarsă cu îmbelșugare. Poate și acum iese [lumină] din pămîntul Putnei, unde-și doarme somnul de veci” (Grigore Ilisei). Cuvîntul care i se potrivește cel mai bine este LUMINĂ, ca în Crez: LUMINĂ DIN LUMINĂ...
Dr. ELIS RÂPEANU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite