Scrisoarea săptămînii
  • 01-08-2020
  • 1 Comentariu
  • 106
  • 4

Stimată Redacție,


Vă scrie o pensionară din Călărași. Poate n-o făceam, dar m-a ,,provocat” domnul Cerlincă din Suceava. Ei da, și eu am fost membră P.R.M. și nu e rău s-o spunem, am fost chiar pe o listă cu domnul Vadim, în calitate de candidat la europarlamentare.

De fapt, eu v-am mai scris cu ani în urmă. Atunci v-am trimis o frumoasă poezie închinată lui Eminescu, scrisă de soțul meu (pe care ați și publicat-o), poezie pe care am citit-o și la mormîntul poetului, de un 15 iunie.

Ce voiam să vă spun? În toți anii cît am lucrat, mi-am dorit un director pe care să-l iubesc și să-l respect, dar n-am avut parte de așa ceva. În schimb, pe șeful meu de partid l-am iubit și l-am respectat. Dar de ce vorbesc la timpul trecut? Și acum îl iubesc și îl respect. De ce? Pentru că merită. N-am să amintesc acum numeroasele calități ale dînsului, pentru că le știe toată lumea. Și în legătură cu timpul trecut, mi-a plăcut enorm, într-un număr al revistei, cînd a apărut o cruce a dînsului, pe care era scris anul nașterii, iar în loc de cel al morții era scris ,,Niciodată”. Ce frumos! Oare a cui a fost această idee genială?

Pe dînsul l-am întîlnit de mai multe ori, atît la București, cît și la Călărași, dar o întîlnire n-am s-o uit niciodată. Primarul nostru de atunci a ridicat mai multe statui în parcul orașului, printre care și pe cele ale lui Traian și Decebal. Cu această ocazie, a invitat mai multe personalități din București, și nu putea lipsi domnul nostru. Au vorbit și ceilalți, dar cînd a început domnul Vadim cu o voce de tunet, n-a mai mișcat nici frunza. Începutul mi-a plăcut în mod deosebit: ,,Tu, Traian, și tu, Decebal, care v-ați războit în timpul vieții voastre, iată-vă acum reuniți de călărășeni, aici, pe malul Borcei, într-un frumos grup statuar”.

Of, cînd a dispărut acest vulcan, am avut emoții că o să dispară și revista asta minunată. Dar, iată, această vrednică Lidia duce mai departe steagul tatălui ei. O felicit din inimă. Și-i mai felicit și pe neobosiții colaboratori Dragoș Dumitriu, Tano, Liliana Tetelea, Paul Suditu și toți ceilalți.

Mi-a plăcut mult poezia de dragoste a domnului Ilarion Boca. (Doar două versuri mnunate: ,,Ca să fim noi doi acum/ Stelele-au făcut atîta drum”.)

Revista e minunată. Are tot ce vrei: și literatură, și politică, și istorie, și religie, de toate. Cum să nu te impresioneze cînd citești despre bravii noștri domnitori, despre eroii neamului, despre valoroșii oameni de stat pe care i-a avut țara asta?

În ultimul timp scrieți despre ,,vadimism”. Ce lucru minunat! Păcat că eu sînt prea bătrînă să mă pot alătura (poate doar cu sufletul).

Mai vreau să vă spun că m-am bucurat cînd s-a scris în revistă despre două cărți, pe care le am și eu, și pe care le-am citit cu plăcere, una avînd ca autor chiar un călărășean de-al nostru (Florin Gheorghe), cea despre Eminescu, iar cealaltă, ,,Zuleiha deschide ochii”. M-am bucurat, de asemenea, că s-a scris despre interviul dat de Dan Puric unei televiziuni. Sper să nu supăr pe nimeni dacă am îndrăznit să-l asemăn, într-un fel, cu marele Vadim. Este, și el, foarte talentat, cinstit, patriot și credincios.

Legat de credință, am două cărți ale domnului Vadim: ,,Aforisme” și ,,Artificii”, în care sînt cuvinte atît de frumoase despre Isus și nu numai. Mie-mi plac foarte mult și pe multe le știu pe dinafară.

Cu speranța că nu v-am plictisit prea mult, eu vă urez la toți multă sănătate, inspirație și putere de muncă, iar mie, zile să pot citi în continuare această minunată revistă, căreia v-ați dedicat cu pasiune.


Cu mult respect și apreciere,


Gabriela Truică

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite