Zilele trecute Ucraina a înaintat mult în teritoriul rusesc începînd o ofensivă mult mai consistentă ca cele de pînă acum. Sigur, toată lumea s-a bucurat și s-a mirat, în același timp, că a reușit să facă acest lucru după anunțatele ofensive de pînă acum, care nu au avut prea mult succes. Mă întreb, însă,
dacă nu e doar o furtună într-un pahar cu apă destinată impresionării aliaților, pentru a le trimite arme și bani
în continuare. Revista europeană Politico a scris un material pe tema asta, pe care o să îl redau mai jos. Germania și alți aliați au fost reticenți în a permite Ucrainei să lovească Rusia, dar ultima ofensivă ar putea însemna schimbarea politicii. Președintele influentei comisii de apărare a Bundestagului a declarat presei germane că Ucraina este liberă să folosească „toate materialele” donate, inclusiv tancurile de luptă Leopard-2 de fabricație germană.  
Pe măsură ce Ucraina își extinde atacurile în interiorul Rusiei, nu există niciun semn că aliații săi occidentali, uneori reticenți, fac presiune asupra Kievului pentru a se relaxa. Aceasta include Germania, un aliat care a fost adesea reticent în a risca să-l provoace pe liderul rus Vladimir Putin, în special atunci cînd vine vorba de a oferi ucrainenilor arme pe care le-ar putea folosi pentru a ataca Rusia. Dar nu există lumini roșii intermitente de la Berlin din cauza incursiunii din această săptămînă în Rusia. „Ucraina are dreptul la autoapărare consacrat în dreptul internațional”, a declarat Ministerul de Externe al Germaniei pentru Politico într-un comunicat. „Acest lucru nu se limitează la propriul său teritoriu”.
Mulți politicieni din opoziția conservatoare a Germaniei au oferit și mai mult sprijin ofensivei ucrainene și utilizării armelor germane pe teritoriul Rusiei. Roderich Kiesewetter, un deputat senior al creștin-democraților, a declarat pentru Politico că este total legitim să fie lovite „zonele de întîlnire” din interiorul Rusiei cu arme donate de Germania. „Întrebarea dacă sînt implicate arme occidentale nu se ridică, pentru că, după ce sînt livrate, sînt arme ucrainene”, a spus Kiesewetter. Cancelarul german Olaf Scholz s-a abținut pînă acum să își întrerupă vacanța de vară pentru a spune ceva despre incursiune. Scholz a căutat de mult să meargă pe o linie fină, promovînd sprijinul militar solid al Germaniei pentru Ucraina, în timp ce se prezintă, în baza Partidului Social Democrat (SPD), drept un „cancelar al păcii” – un lider care știe cum să împiedice războiul să scape de sub control. Din acest motiv, cancelarul s-a poziționat aproape întotdeauna în paralel cu SUA cînd vine vorba de ajutorarea Ucrainei pentru orice, de la tancuri de luptă la sisteme de apărare aeriană. Dar unele arme s-au dovedit a fi prea mult pentru ca Scholz să le accepte: el continuă să reziste predării rachetelor de croazieră Taurus cu rază lungă de acțiune la Kiev, în ciuda presiunii puternice din partea Ucrainei și a celorlalți membri ai coaliției sale de guvernămînt – Partidul Liber Democrat (FDP) și Verzii.
Atît Berlinul, cît și Washingtonul și-au schimbat politica privind lovirea teritoriului rus, în luna mai, ca răspuns la ofensiva rusă împotriva celui de-al doilea oraș al Ucrainei, Harkov. Ucraina „are dreptul, garantat de dreptul internațional, de a se apăra împotriva acestor atacuri”, a declarat la acea vreme un purtător de cuvînt al guvernului german.
Aprobarea Washingtonului din mai a fost formulată foarte atent și limitată la zonele din apropierea Harkovului. Nu este aceeași zonă în care trupele ucrainene au trecut peste graniță săptămîna aceasta – în unele locuri au pătruns la aproximativ 50 de kilometri în Rusia. Dar SUA nu face mare lucru în privința incursiunii. La patru zile după ce Kievul a trimis trupe în regiunea Kursk a Rusiei, nu există niciun semn iminent al încetării luptei. „În mod evident, sprijinim cu fermitate efortul Ucrainei de a se apăra împotriva agresiunii Rusiei”, a declarat joi purtătorul de cuvînt al Departamentului de Stat Matthew Miller, adăugînd: „Politica pe care am anunțat-o a fost aceea de a permite Ucrainei să răspundă atacurilor care vin de peste granița Rusiei. Și da, în zona în care activează în prezent peste granița cu Rusia, am văzut atacuri venind de acolo”.
În mod similar, Pentagonul a înlăturat îngrijorările că incursiunea ar putea duce la o escaladare a conflictului. Purtătorul de cuvînt Sabrina Singh a declarat joi reporterilor că acțiunea „este în concordanță cu politica noastră” cu privire la ceea ce Ucraina poate și nu poate face cu armele furnizate de SUA, deși ea a adăugat că „nu sprijinim atacurile la distanță lungă în Rusia”. „Pe măsură ce văd atacuri care vin peste graniță, trebuie să aibă capacitatea de a răspunde”, a spus Singh. „Și, așadar, vedeți unele dintre aceste măsuri transfrontaliere de contra-incendiu pe care le pot lua și care sînt în apropierea graniței cu Ucraina”. „Vom continua să sprijinim Ucraina cu capabilitățile și sistemele de care are nevoie”, a adăugat Singh. „Nu simțim că acest lucru este în niciun fel escalator. Ucraina face ceea ce trebuie să facă pentru a avea succes pe cîmpul de luptă”.
Nu este încă clar care sînt obiectivele pe termen lung ale Ucrainei pentru ofensiva actuală sau dacă poate deține teritoriul pe care l-a capturat. Dar la patru zile după ce Kievul a trimis trupe în regiunea Kursk a Rusiei, nu există niciun semn iminent al încetării luptei. O coloană rusă pe cale de a face față incursiunii ucrainene a fost distrusă, iar imagini video arată cadavre și camioane arse. Mai mult, la primele ore ale zilei de vineri, Ucraina a lansat un atac major cu drone asupra infrastructurii din regiunea Lipetsk, mai adînc în interiorul Rusiei, lovind o bază aeriană cheie. Armata rusă a emis vineri o declarație în care spunea: „Încercările unităților individuale [ucrainene] de a pătrunde adînc în teritoriu în direcția Kursk sînt dejucate”.
Kievul s-a abținut pînă acum să comenteze operațiunea, deși președintele Volodimir Zelenski a declarat joi: „Rusia a adus război în țara noastră și ar trebui să simtă ce a făcut”.
Dovezile că Ucraina folosește arme donate în ofensiva sa cresc. Joi, tabloidul german Bild a citat imagini de supraveghere în raportarea conform căreia vehiculele de luptă ale infanteriei Marder furnizate de germani se aflau în Rusia. Berlinul spune că a trimis 120 dintre vehicule. Dar un purtător de cuvînt al guvernului german a declarat vineri că guvernul nu are informații proprii cu privire la utilizarea armamentului german în ostilitățile actuale. Președintele influentei comisii de apărare a Bundestag-ului, Marcus Faber, membru al FDP, a declarat presei germane că Ucraina este liberă să folosească „toate materialele” donate, inclusiv tancurile de luptă Leopard-2 de fabricație germană – dintre care 58 au fost oferite de către sfîrşitul lunii iulie – în atac. „Atacul Ucrainei către Kursk este complet legitim și are sens militar, a adăugat el pe rețelele de socializare. Nu putem decît să le urăm apărătorilor ucraineni mult succes”. Dar coaliția de guvernămînt a fost deseori împărțită în privința acestei chestiuni, FDP și Verzii fiind mai vehemenți, în timp ce SPD-ul lui Scholz este mai precaut să enerveze Moscova. Sprijinul militar german pentru Ucraina a devenit, de asemenea, o problemă politică cheie înaintea celor trei alegeri de stat din estul Germaniei din luna septembrie. În toate cele trei state, partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) și Alianța populistă de stînga Sahra Wagenknecht au rezultate bune, AfD fiind lider în unele sondaje. Ambele părți susțin o abordare mai conciliantă față de Putin.
Pe de altă parte, scrie Bogdan Tiberiu Iacob pe inpolitics.ro, Agenția rusă Ria Novosti analizează presupusul atac ucrainean pe teritoriul Rusiei, început ieri în regiunea Kursk de la granița cu Ucraina, profitînd de prezența slabă a armatei ruse în respectiva zonă, ceea ce a permis trupelor ucrainene să pătrundă relativ uşor în profunzime în această operaţiune. În material, analiștii ruși lansează un scenariu grav, conform căruia ucrainenii vor să pună mînă pe centrala nucleară din orașul Kurchatov, pentru a confrunta ulterior Europa cu un pericol nuclear.
„Nu este prima dată cînd Ucraina atacă teritoriile Rusiei, care sînt recunoscute de toată lumea – chiar și de dușmanii săi – ca fiind fieful său legitim. Nu este prima dată cînd încalcă astfel dreptul internațional. Dar regiunea Kursk, la granița cu Sumy, nu a fost atacată niciodată. Iar acum problema nu se limitează la ieșirile DRG-urilor și la campaniile de PR care îl însoțesc pe teroristul Kirill Budanov. Este vorba despre o încercare de invazie în toată regula. Această încercare – pe cît de îndrăzneață, pe atît de disperată – poate fi privită din trei puncte de vedere: militar, politic și geopolitic.
Timpul lucrează împotriva inamicului – și în aceste condiții are nevoie de ieșiri îndrăznețe capabile să recîștige inițiativa pierdută. Aceasta explică oportunitatea militară de a deschide un alt front – frontul Sumy – în lipsa resurselor umane. Pentru a spori efectul, trupele ucrainene au încercat simultan să lanseze un atac amfibiu pe Tendrovskaya Spit din regiunea Kherson – dar a eșuat, trei din cele 12 ambarcațiuni implicate au fost scufundate, iar restul s-au retras.
Atacul asupra regiunii Kursk va eșua, de asemenea. Rusia va fi nevoită să își sporească eforturile în această direcție, iar Ucraina va fi nevoită să țină un alt front, neavînd forțe pentru a face acest lucru. Ca urmare, avansul nostru în Donbas nu va face decît să se accelereze.
Din punct de vedere politic, atacul asupra regiunii Kursk, anterior pașnică, se datorează iminentei schimbări de stăpîn la Casa Albă (întrucît conflictul din Ucraina face parte din confruntarea globală, în care rolul Statelor Unite este unul dintre cele principale). Probabil, vîrful regimului de la Kiev dorește să abordeze începutul «discuțiilor de pace» (a căror idee este promovată energic de Trump) într-o poziție puternică, astfel încît există dorința de a demonstra forță și de a ocupa cît mai mult teren posibil (sau, mai degrabă, cel puțin ceva).
Dar, din partea lui Zelensky personal, este posibil și «scenariul Netanyahu» – acela de a intensifica conflictul pentru a anula toate „inițiativele de pace” ale americanilor, forțîndu-i să continue să sprijine Ucraina. Dacă premierul israelian este capabil să realizeze un astfel de truc cu Biden, cum poate fi Zelensky mai prejos? Dar noi jucăm acest joc mai bine – și seria inevitabilă de înfrîngeri ale forțelor armate ucrainene în Donbas în această vară va devaloriza toate punctele politice ale regimului de la Kiev, indiferent de dorința sa de a negocia.
În cele din urmă, este important din punct de vedere geopolitic faptul că regiunea Kursk are o centrală nucleară în orașul Kurchatov(foto). Aceasta este suficient de aproape de graniță pentru ca regimul de la Kiev să viseze la capturarea ei. Avînd în vedere persistența cu adevărat maniacală cu care Ucraina a încercat (și continuă să încerce) să preia centrala nucleară Zaporozhye, presupunerea nu pare deloc nebunească.
Și dacă privim acțiunile militare din regiunea Kursk ca pe o lovitură de diversiune înainte de viitorul atac din Zaporozhye, atunci putem vedea o strategie care justifică (în ochii regimului de la Kiev) trimiterea la moarte sigură a unei forțe umane deja insuficiente. Dacă reușește, Kievul are ocazia să șantajeze întreaga Europă cu o amenințare nucleară – o mișcare geopolitică brutală, dar eficientă, pe care, din fericire, soldatul rus o va împiedica.
Astfel, acțiunile îndrăznețe și disperate întreprinse de Kiev pe trei fronturi deodată – război, politică și geopolitică – nu sînt lipsite de sens, ci expun poziția strategică nesemnificativă în care se află. Frontul întins, nevoia constantă de forță de muncă, dependența situației interne de favorurile din politica externă – toate acestea o obligă să comită crime, al căror preț va fi însăși statalitatea ucraineană” scriu analiștii ruși.
Cum vor răspunde rușii acestei reușite a ucrainenilor vom vedea în săptămînile următoare. Cert e că pîna acum lucrurile merg așa cum ați văzut.
T.I.