,,Monografia comunei Băneasa”, județul Giurgiu (2014), realizată de prof. Gheorghe Catrina și ing. Ștefan Dumitrescu, este o provocare pentru alte localități din mediul rural care nu au asemenea monografii – izvor de informații pornind de la atestarea documentară și alte mărturii care vorbesc despre istoricul locurilor. La această monografie, autorii, pe lîngă datele tehnice prezentate (privind editarea în format A4, cu fotografii color, coperte cartonate), ne oferă capitole de literatură instructive și agreabile. Lucru constatat din chiar cuvîntul de introducere al celor doi autori, din care notăm: ,,Exprimînd evoluția ariei istorico-geografice a așezării omenești Băneasa de pe malul Dunării, pe parcursul a două mii de ani de existență, am încercat să valorificăm prin această monografie un vast material documentar pe care a trebuit să-l selectăm și să-l concentrăm cu dificultate în spațiul limitat, oferit de această carte cititorului. Din noianul de surse documentare cercetate, unele incomplete, fragmentate, contradictorii, laconice, eronate sau răuvoitoare, sperăm că am redat într-un mod adecvat aspectele cele mai impotante ale trecutului acestor locuri”. Pentru o informare corectă, trebuie apreciat și faptul că, în același cuvînt introductiv, sînt incluse mulțumirile adresate celor care s-au implicat în realizarea acestui atît de interesant și frumos dar tipografic: Emil Păunescu, director adjunct al Muzeului Județean ,,Teohari Antonescu” din Giurgiu, profesorul Damian Ancu, consilier superior la Ahivele Județului Giurgiu, consilierul Adina Șchiopu, colectivul de specialiști ai Sălii Sacerdoțeanu, de la Arhivele Naționale București, precum și părintele paroh Gheorghe Burlacu, cel care a pus la dispoziție documentele referitoare la biserica satului. Nu sînt uitate nici oficialitățile care au acordat tot sprijinul financiar, necesar procesului de editare: primarul Ion Viorel Rotaru și Consiliul Local al comunei Băneasa.
Profitînd de această succintă prezentare a lucrării, amintim, spre a se avea în vedere, cu prilejul tipăririi unei noi ediții a monografiei comunei Băneasa, că aici, pînă mai ieri, a locuit vreme de mulți ani și poetul Ion Untaru, adoptat de comunitate.... Ca un joc al sorții, ulița pe care își avea casa, la marginea comunei, odată cu atribuirea unor noi denumiri a străzilor, avea să primească numele de Fundătura Poetului... Cînd a plecat la cele veșnice, îngropat fiind în cimitirul Berceni, din București, puțini au fost cei ce l-au însoțit pe ultimul drum. A fost înmormîntat în hainele de lucru, cele cu care stătea prin gospodărie, doar tîrlicii i-au fost înlocuiți cu pantofi noi... Au fost prezenți, la înmormîntarea sa, doar membrii familiei și cîteva cunoștințe apropiate, colegii de breaslă lipsind cu desăvîrșire... În schimb, de la parohia satului Meletie, avea să vină părintele Mihai Balaban, fondatorul grupului vocal de copii ,,Mugurel de Vlașca”, care s-a învrednicit să țină un moment de rugăciune pentru sufletul defunctului. Nu același lucru l-a făcut preotul de la biserica din Băneasa, unde poetul cînta în strană, iar cînd era chemat, îl însoțea pe părinte cu molifta prin sat, în ajunul Sărbătorilor de Iarnă și de Sfintele Paști. Casa în care a locuit Ion Untaru e cu pereții gata să cadă, căci prin tabla de pe acoperiș, în pod, ploaia curge în voie. Ograda, cîndva un adevărat rai al poetului, a devenit un colț sălbatic de pădure de salcîmi, năpădit de tufișuri în care nevăstuicile, aricii și ale viețuitoare umblă nestingherite... E adevărat că valorosul poet Ion Untaru trăia în singurătate, ca un pustnic, cu barbă și părul încîlcit, după regulile pe care și le făcuse singur, ca slujitor al Bibliei și al lui Dumnezeu. Pe lîngă alte lucrări de literatură - poezie, proză, eseu, schițe dramatice -, a scris și o frumoasă carte cu caracter religios, intitulată ,,Comoara sfinților”, proză spirituală (2016). De menționat este însă că, de aici, la doi pași, pe șoseaua principală, locuiește un alt fiu al locurilor, Ilie Barbu, autorul unui incitant volum de versuri, cu conținut scăpărînd de sinceritate și mesaj concludent privind condiția sa țărănească: ,,Băneasa, pămînt străbun!” (2016). De asemenea, spre centru, la cîțiva pași de primărie, își are casa artista de muzică populară Georgeta Vasile Măsură, o voce caldă a folclorului vlăscean care, în monografia amintită (la pag. 78), este prezentată într-o fotografie, purtînd un frumos costum popular specific zonei Vlașca.
,,Monografia comunei Băneasa” este ceea ce trebuie să fie pentru o comunitate care, cu excepția apei curente și a canalizării, are toate dotările necesare: curent electric, magazine alimentare, școli, grădiniță, sală de sport, dispensar medical, post de poliție, iar în preajma primăriei se află Monumentul Eroilor, închinat eroilor din comună, care au murit pentru țară, în cele două războaie mondiale. În ceea ce privește atestarea documentară, notăm de la pag. 31 a monografiei: ,,Grație cercetărilor profesorului Petronel Zahariuc și a colaborării d-sale cu alți cercetători, în arhivele mînăstirilor de la Muntele Athos s-au găsit, printre alte înscrisuri, și două documente legate de satul Băneasa, din care cel din 10 iunie 1663 este cel mai vechi act de atestare a locallității“.
Iată, așadar, o monografie bine alcătuită, cu multe materiale informative care facilitează munca acelora care vor să ducă mai departe acest demers tipografic, animați de dorința de a o îmbogăți cu noi informații, prin studiu și cercetări de arhive, colecții de specialitate, prin mărturiile oamenilor, așa cum am făcut-o și noi, amintind de cei trei oameni valoroși ai acestor locuri: regretatul poet Ion Untaru, localnicul Ilie Barbu, spirit viu pentru poezia naturii și a gliei străbune și, nu în ultimul rînd, sensibla artistă Georgeta Vasile Măsură. Putem spune, deci, că prof. Gheorghe Catrina și ing. Ștefan Dumitrescu și-au dus la îndeplinire cu succes ceea ce reprezintă, probabil, visul lor din tinerețe, motiv de bucurie pentru locuitorii satelor ce alcătuiesc această comună, care își are o existență aparte în istoria și pe harta României Mari.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”