O carte inedită, despre istoria țuicii
  • 30-10-2023
  • 0 Comentarii
  • 185
  • 0

După o muncă de cercetare care, probabil, adună mulți ani în spate, Mihai Chiroiu aduce la lumina tiparului o lucrare inedită prin subiectul ei: ,,Să cinstim prunul și Țuica de Văleni” (2022), însoțită de sloganul ,,Pace și prune, boierule!”. Cartea este coordonată de profesorul Ion Bocioacă, eminent istoric, cunoscător al trecutului acestor locuri legendare, a căror strălucire e dată și de așezarea savantului Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, unde a înființat, în 1908, Școala de Vară, care a funcționat pînă în zilele noastre, cu mici întreruperi, din cauza evenimentelor politice... Cartea este un documentar epico-poetic realizat cu talent, punînd la dispoziția cititorilor fotografii vechi, unele inedite, cu texte în care sînt strecurate figuri de stil din cele mai picante, în concordanță cu parfumul fructelor (prune, mere, caise etc.) trecute prin cazanul în care, printr-o miraculoasă transformare a lor, se obține celebra țuică românească. O băutură nelipsită de pe masa românilor, la nunți, botezuri, sau la adunările organizate în amintirea celor plecați la Ceruri. Un păhărel de rachiu este binevenit, ca mîngîiere pentru suflet. Mihai Chiroiu trece în revistă cele mai renumite localități din arealul Vălenilor de Munte, comunele și satele cu tradiție în fabricarea rachiului, din vremea în care livezile erau deținute de gospodari ai locului, pînă în anii în care, odată cu naționalizarea proprietăților și colectivizarea forțată, livezile de pruni au fost lăsate de izbeliște, pentru că nimeni nu se mai îngrijea de ele. Nu le mai curăța primăvara, nu le mai stropea și nu mai săpau pomii la rădăcină pentru a lăsa să pătrundă apa mai ușor, astfel că multe dintre livezi s-au uscat, pomii lor devenind lemn de foc, iar unii dintre proprietari, odată cu dispariția livezilor, au trecut la oastea Domnului. Mihai Chirou vorbește la trecut, ca despre o poveste nouă, dar care este povestea unor oameni ce au trudit cu mîinile fiecare bulgăre de pămînt, fiecare prun din livadă. Narațiunea de desfășoară pe un ton simplu, de povestitor atent la fiecare amănunt, din dorința de a fi cît mai explicit și cît mai direct, scoțînd în evidență esența lucrurilor, ca un monografist cu experiență: ,,Localnicii au un cult al prunului gras românesc, pe care îl îngrijesc, îl curăță de crengile uscate, îl sapă la rădăcină și îi pune gunoi de grajd. Prunul nu este pretențios, se înmulțește singur prin sîmburii prunelor neculese sau cărate de păsările cerului. Rodul prunului, pruna metamorfozată în țuica de Văleni, a fost întotdeauna o monedă de schimb cu principalele produse deficitare zonei de deal și de munte: grîul și porumbul”.
În același stil și aceeași formă a epicului, Mihai Chiroiu prezintă cîteva din procedeele de realizare a țuicii, întîlnite și în alte zone din țară. El readuce aminte că omul, în evoluția lui pe pămînt, a căutat mereu diverse metode prin care să poată supraviețui, dar și, ajutat de știință, să valorifice bogăția roadelor pămîntului. Obiectele utilizate în obținerea țuicii încă din timpuri îndepărtate se regăsesc și astăzi la micii producători de rachiu: ,,Cazanele de țuică și serpentina de răcire erau din aramă, meșterite de țiganii căldărari, neîntrecuți în meseria aceasta. Ei aveau instalate vremelnic șatra și corturile în lumea Teleajenului, de regulă pe lîngă podurile de la Hanul Roșu, de la Valea Gardului și de la Drajna de Jos. Uneltele folosite erau cele mai simple: o nicovală mică înaltă, bătută în pămînt, ciocane, letcon, foale cu care ațîțau jarul de cărbuni sau din cocs, și foarfeci. Formele perfecte, rotunde sau curbate, ale cazanului și ale cupolei, și marginile îndoite pe o sîrmă erau de o măiestrie neîntrecută... Erau o artă. Și mai era ceva: îmbinarea dintre părțile componente ale cazanului nu se făcea prin alămire. Aveau o tehnică numai de ei știută”.
,,Să cinstim prunul și Țuica de Vălenii de Munte” este, așadar, o carte inedită, de istorie a țuicii, care va face ea însăși istorie, prin descrierile pitorești ale locului, prin bogăția de date prezentate și de mare interes pentru cei dornici să deguste din parfumata Țuică de Vălenii de Munte, despre care primarul orașului, Florin Constantin, spune: ,,Drept recunoaștere națională, la data de 09.02.2018, Primăria Orașului Vălenii de Munte a obținut Certificatul de înregistrare a mărcii cu nr. 169.317 din parta Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci pentru Țuica de Văleni”.
Chiar dacă această carte nu a ajuns în librăriile din țară, important este că ea există și este cunoscută mai ales în rîndul organizatorilor de festivaluri, serbări cîmpenești și alte manifestări în care se regăsește și tradiționala licoare românească. Oamenii locului au toate motivele să se bucure că, din paginile cărții ,,Să cinstim prunul și Țuica de Văleni”, au posibilitatea să afle despre înaintașii lor, cinstind în memoria acestora cîte un păhăruț de Țuică de Văleni, întru binecuvîntarea sufletului lor. Și acest lucru se datorează scriitorului din partea locului, Mihai Chiroiu.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”


Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite