Interviu cu Lidia Vadim Tudor, redactor-șef al Revistei ,,România Mare” 

De curând, Lidia Vadim Tudor, fiica cea mare a lui Corneliu Vadim Tudor, fondatorul Revistei ,,România Mare”, întemeietor și președinte al Partidului România Mare, s-a făcut remarcată cu declarații dure la adresa conducerilor interimare ale Partidului România Mare, și ne referim atît la aripa Popescu, cît și la aripa Iovici, dar și la adresa Partidului România Unită, formațiune care, profitînd de slăbiciunile PRM, încearcă să cîștige voturile românilor prin folosirea frauduloasă a imaginii Tribunului. Pentru o mai bună cunoaștere a motivelor care au dus la aceste declarații publice ale redactorului-șef al Revistei ,,România Mare”, Lidia Vadim Tudor, am decis să-i adresăm cîteva întrebări legate atît de subiectul în sine, cît și de zona naționalistă a politicii românești.

Anca Grigoriu: De curînd ați ieșit în presă cu o declarație prin care condamnați PRU. Care este motivul pentru care ați făcut acest lucru?

Lidia Vadim Tudor: Personal, nu am absolut nimic cu Partidul România Unită (PRU) și nici cu cei care îl conduc. Este strict treaba lor ce vor să facă și ce mesaje propagă în piață. Ce mă deranjează, și doresc să fie foarte clar pentru cei care au arătat totală lipsă de respect pentru numele Vadim, este că nu doresc sub nici o formă ca imaginea tatălui meu, Corneliu Vadim Tudor, să fie asociată cu PRU, cu Sebastian Ghiță, Bogdan Diaconu sau cu oricine altcineva din acel partid. Ce fac ei este o dezinformare voită a publicului. Niciodată tatăl meu nu ar fi acceptat ca imaginea lui să fie relaționată cu cei enumerați! Prin urmare, este datoria mea, în calitate de fiică a lui Vadim Tudor, să-l apăr aici, cînd el, plecat fiind, nu o mai poate face. Consider că valorile tatălui meu nu sînt împărtășite la acest moment de absolut nici o formațiune politică.

A.G: Nici de PRM?

LVT: Despre PRM nu prea sînt multe de spus în acest moment. Este disipat în mai multe grupări, este secătuit de vlagă, nu mai are puterea și coeziunea necesare unei reveniri. Cei care se autointitulează acum ca fiind președinți, nu au forța și nici anvergura unui lider. Nu există numitor comun în PRM, nu există acel ,,ceva” care să-l ridice. În ceea ce mă privește, am încercat să pun umărul la renașterea acestui partid, dar în ambele cazuri cei care strigau cel mai tare că iubesc partidul au fost, de fapt, cei care l-au adus în ruină. Am plecat din PRM la finalul anului trecut, știam ce avea să urmeze, trădarea partidului și oferirea lui altor grupări politice, așa că am ales să nu fiu părtașă la acest sacrilegiu. Nu doresc deocamdată să revin în politică, cel puțin avînd în vedere modul în care se desfășoară lucrurile în PRM acum. Cred că am capacitatea, eu și cei care îmi sînt alături, de a demara un proiect politic, dar nu într-o formațiune care efectiv nu are voința necesară revenirii în zona reală a politicii. Conservatorismul, ca să mă exprim elegant, este atît de inert la schimbări, încît oricine ar veni acum la conducerea PRM, mi-e teamă că va întîmpina dificultăți serioase. Îmi exprim totuși speranța că acest partid va reuși, pînă la urmă, să revină în Parlamentul României și am în vedere ca, împreună cu o echipă dedicată, să mă implic în conducerea și revigorarea acestui partid la următorul Congres, evident, dacă acest lucru se va întîmpla. Doar așa, și numai așa am să revin în acest partid. Nu doresc ca niște neaveniți să se folosească de numele Vadim în interes propriu și ca, apoi, să se detașeze imediat ce și-au atins interesele obscure.

A.G.: Cum apreciați evoluția naționalismului în România?

LVT: Cred că odată cu plecarea dintre noi a tatălui meu și a lui Adrian Păunescu, zona naționalistă a pierdut foarte mult în România. Nu văd pe nimeni în acest moment care să ocupe, în mod real și meritat, acel loc. Eu vorbesc de patriotism autentic, de dragoste de țară, de reprezentare reală a poporului român. România a avut un Tribun, un om care a iubit această țară extrem de mult. Nu există acum nici un om politic capabil să se ridice la nivelul celor doi. Partidele care se poziționează acum pe zona naționalistă sînt doar proiecții fără miez ale altor partide, care numai naționaliste nu pot fi numite. Conducătorii a două dintre ele, și nu le dau numele, sînt veniți din PSD, ca să dau doar un exemplu.

A.G.: Pe 26 mai românii ies la vot pentru alegerile europarlamentare. Va fi vreun partid naționalist care va intra în Parlamentul European?

LVT:  Îmi este greu să spun că da. Așa cum am spus, nu văd nici un partid naționalist care să atingă acel 5% necesar, iar o alianță, cum se doreau a fi PRU și PRM, la fel, nu avea cum să atingă acel 8%, prevăzut de lege. Nu văd nici un partid naționalist din România care să intre în Parlamentul European, cu toate că în alte țări, naționaliștii au intrat deja. Noi nu avem acum un lider, un om de forță, sau măcar o echipă care să vină cu un mesaj puternic, care să prindă în zona patriotică a electoratului. Acest lucru se poate face, dar pentru asta este nevoie, cum am spus, de o aducere în prezent a nevoilor spirituale și materiale ale celor care iubesc cu adevărat România. Naționalismul românesc este în declin. Cei care acum se vor a fi naționaliști nu au curajul, nu au forța necesară de a spune adevărul pe de-a-ntregul, așa cum Vadim, tatăl meu, făcea mereu. Ei spun lucrurilor pe nume doar pe jumătate sau în funcție de interesul lor direct și imediat. Nu văd acum nici un fel de ofertă politică onestă pe zona naționalistă, cel puțin una care să ducă un partid naționalist în Parlamentul European.  

A.G.: Pe ce vă bazați cînd spuneți asta?

LVT:   Putem observa experiența PRU de la alegerile parlamentare din 2016. Indiferent cîți bani au investit, de cîtă expunere TV au beneficiat, nu au obținut decît 2,7%. Acum, cînd în PRM există multă confuzie în privința participării la alegerile europarlamentare, este posibil ca PRU să rămînă la același scor, dar acest lucru este foarte puțin probabil. Ar mai fi Partidul Neamul Românesc, partidul generalilor, cum este cunoscut public, formațiune care are o ,,falangă” înstelată la conducere, fapt care în prezent poate să fie privit și ca un minus în ochii electoratului. Să nu uităm de acel proces al generalilor, în care au fost acuzați că și-au dat siguri locuințe, și care a adus un prejudiciu de imagine imens militarilor, chiar dacă, probabil, cei care vor fi pe liste nu au avut niciodată probleme cu legea. Nu uitați că, din păcate, se tot propagă în conștiința publică, sub formă de glumă, ideea că Armata Română are mai mulți generali decît soldați, și acest lucru, la fel, aduce prejudicii de percepție și de imagine a uniformei militare. Un general e privit și ca un eliberator, dar și ca un ocupant. Depinde cine îl privește și din ce parte. Nu cred că noi avem nevoie de o mentalitate cazonă, ca să ne revenim ca Stat. Pînă acum, pe zona naționalistă văd doar aceste două partide, PRU și PNR. Nu știu dacă PRM și Alianța Noastră, România  – ANR vor intra în luptă, iar dinspre Alianța Națională nu mai vine nici un fel de semnal încurajator. Este posibil, așadar, ca la aceste alegeri europarlametare să avem doar două partide în luptă pe zona naționalistă, dar chiar și așa, eu am mari rezerve că vor atinge pragul de 5%.

A.G.: Ați spus că România nu are nevoie de o ,,mentalitate cazonă” pentru a-și reveni ca stat. De ce anume este nevoie? Ce ne lipsește ca să devenim un stat puternic, prosper?

LVT:  Cred că avem nevoie de un plan de țară, pe termen lung, de care să ne agățăm, indiferent cine vine la putere. Asta este soluția, mai ales dacă acel plan prevede și dezvoltarea și acumularea capitalului national, dar și dragostea de România, de români. Avem nevoie de o lege a Educației care să nu fie schimbată timp de cîteva decenii, așa cum au făcut finlandezii cînd au văzut că Învățămîntul lor este deficitar. Avem nevoie de un Cod Fiscal și de o zonă de afaceri stabilă, predictibilă, a cărei legislație să nu o schimbe nimeni după cum îl taie capul. Avem nevoie de un plan clar de dezvoltare a infrastructurii, a sistemului medical. Avem nevoie de locuri de muncă bine plătite și, ca să le avem, dezvoltarea sectorului privat românesc este obligatorie. Odată ce avem o legislație și  infrastructură bune, economia, mai ales sectorul privat, va pătrunde și în zonele mai puțin favorizate și le va dezvolta. Anteprenorii români, dacă sînt lăsați, sînt convinsă că pot aduce multă bunăstare în această țară, fără să fac referire la investițiile străine care, la fel, sînt sigură că vor exista. În acest mod putem să spunem că România își va încheia declinul și va începe să crească economic, iar românul de rînd să simtă prosperitatea atît de mult promisă de politicieni, dar care încă se lasă așteptată. Aceasta este soluția și pentru ca aceia care acum muncesc în străinătate, să se întoarcă acasă, în România. Noi, românii, avem nevoie de un plan de țară care să fie extins pe minimum 20 de ani,  iar cei care vin la guvernare să îl păstreze și să îl implementeze, fără a-l modifica din an în an, așa cum observăm că se întîmplă în ultimii 30 de ani în țara noastră.

A.G.: Cum evaluați activitatea României în zona europeană? Ce le urați celor care vor ajunge europarlamentari?

LVT: În primul rînd, îmi doresc să găsească o soluție ca în România să se diminueze, dacă nu chiar să se stopeze tăierea cu sălbăticie a pădurilor. S-a dovedit că în Parlamentul de la București nu există voință politică pentru rezolvarea acestei probleme. România a pierdut foarte mult. A fost furată, este furată! Cel mai trist este faptul că nu se întrevede nici o speranță la orizont. Asta ne cam face pe noi, românii, fie să plecăm cît mai departe, în alte țări, fie să ne consolăm cu ideea că nimic nu se mai poate face. Faptul că sîntem în Uniunea Europeană este un lucru bun. Ce este rău, însă, este că sîntem priviți în UE ca cetățeni de mîna a doua, ca țară inferioară, în care am intrat cu capul plecat, cînd, de fapt, puteam să intrăm cu fruntea sus și pe picior de egalitate cu toți ceilalți, așa cum UE se definește. Și în NATO, ca și în UE, sîntem într-o postură destul de umilă. Nu a fost să fie, am pierdut această șansă, de a fi verticali și respectați. Poate că viitoarea generație de politicieni, cei care sînt de vîrsta mea acum, vor reuși să  pună România pe un loc fruntaș în Europa și nu așa jos, cum sîntem acum. În ce mă privește, mă consider cetățean român, în primul rînd, și apoi unul european, și nu doresc ca interesele Europei să primeze intereselor țării mele. Putem să fim membri ai Uniunii Europene și fără să fim umili, obedienți, mai ales atunci cînd nu este cazul. Vedem acum, în aceste zile, că Europa nu este nici pe departe personificarea inocenței. Și acolo sînt oameni, sînt birocrați, și acolo există interese, și acolo există corupție. Cei care vor merge acum în Parlamentul European să își propună să vadă Europa așa cum este ea, imperfectă, și să pună pe primul plan intersele celor care i-au ales. Să nu se lase cumpărați, impresionați  sau amețiți de noua lor postură socială și de faptul că, dacă îi laudă un neamț sau un francez, înseamnă că le-a pus Dumnezeu mîna în cap. Să nu facă greșeala să se simtă inferiori celor care, din multe puncte de vedere, nu ne sînt nici pe departe superiori. Să fie, în primul rînd, români, să fie demni și mîndri de obîrșia lor, și atunci, automat, vor fi respectați și de ceilalți.

A.G.: Vă mulțumesc!

Interviu realizat de ANCA GRIGORIU