În România se vorbeşte mult şi se face puţin (2)
  • 03-02-2021
  • 0 Comentarii
  • 831
  • 2

Acesta este, în cîteva cuvinte, mecanismul care s-a pus la cale pentru reducerea noastră la tăcere. Şi, ca să se rupă partidul de mine, au fost măsluite, sistematic, rezultatele tuturor sondajelor de opinie, de parcă marile mulţimi de oameni sînt ca fulgul pe apă şi se pot deplasa, de la o săptămînă la alta, în direcţii diametral opuse, după cum bate vîntul. În realitate, noi n-am pierdut nici un procent de electorat, dimpotrivă, am cîştigat. Dar e o lege a sociologiei („spirala tăcerii”), care spune că oamenii se tem să recunoască, public, adeziunea lor faţă de un partid sau o grupare puternic atacată, ameninţată cu scoaterea în afara Legii, cu Curtea Marţială etc. În intimitatea cabinelor de votare, lumea îşi va exprima voinţa de vot şi o să vadă toţi ce forţă extraordinară a devenit PRM! Dvs. ştiţi cel mai bine care-i situaţia, fiindcă nu numai că n-au plecat oameni din filialele noastre, dar s-au înregistrat înscrieri masive în ultimele luni. Evidenţele statistice sînt grăitoare: PRM are, la ora actuală, aproape 130.000 de membri cu carnet. Nu cred că exagerez dacă voi anticipa că, la alegerile viitoare, partidul nostru se va bucura de cca 25% din sufragiile electoratului, ceea ce ne va îndreptăţi să participăm la guvernare pe post de vioara întîi. Ca să închei acest capitol, voi recunoaşte că, în toată perioada respectivă, am simţit sprijinul Comitetului Director al Partidului, căruia doresc să-i mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor, Consiliul Naţional al Partidului România Mare va analiza şi va supune dezbaterii o serie de documente. În primul rînd, vom pune în discuţie Programul Anticriză, elaborat de specialişti redutabili ai formaţiunii noastre. În mod repetat, auzim cu toţii că nu există alternativă la actuala guvernare, că nu este altă soluţie, altă cale de urmat, altă echipă etc. Aşa se spunea şi pe vremea primului Guvern Ciorbea, în decembrie 1996, şi iată că din acel cabinet şi-au luat zborul peste 75% din miniştri. Cu alte cuvinte, reprezentanţii actualei Puteri admit, totuşi, că mai pot fi schimbaţi, dar nu cu alţii, ci tot ei între ei. Rezultatele se văd cu ochiul liber. Poate fi scoasă România din criză? Răspunsul este da, cu o precizare necesară: această realizare n-o pot face tot cei care au băgat Ţara în criză, fiindcă aşa ceva ar fi împotriva naturii. În fenomenul străvechi al Transhumanţei, de pildă, măgarii şi berbecii zevzeci care au prăvălit o turmă în prăpastie nu vor reuşi să scoată, tot ei, rămăşiţele sărmanului cortegiu, trebuie să vină gospodarii, pădurarii, salvamontul, aviasanul etc. Întregul program economic aplicat de coaliţia CDR-USD-UDMR este greşit şi n-are cum să-şi revină. A devenit clar, pentru toată lumea, că e nevoie de altceva. Economia unei Ţări nu se poate rezuma numai la lichidări şi împrumuturi externe. Nenorocirea cea mai mare, cu adevărat alarmantă, este că s-ar putea ca mîine să fie imposibil să mai reparăm ce-a stricat această „echipă a morţii”. Lumea de bună-credinţă deplînge bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, dar România a fost bombardată, la fel de devastator, de FMI şi Banca Mondială. Efectele sînt aceleaşi. Mai rău decît atît n-are ce să i se întîmple unei Ţări. Aproape toate marile privatizări au fost frauduloase, începînd cu ROMTELECOM, ROMCIM, BANC POST şi IMGB. La fiecare caz în parte noi am tras semnale de alarmă, dar cine era să ne asculte? Cei care tocmai încasau milioane de dolari din înstrăinarea, pe nimic, a Patrimoniului Naţional? Atunci cînd Poliţia, Justiţia şi Serviciile Secrete vor scăpa de sub tutela acestei „coaliţii toxice” şi oamenii vor putea vorbi fără teama de a fi daţi afară din serviciu, închişi sau chiar lichidaţi, societatea românească va primi un duş de gheaţă de o să-i clănţăne dinţii, iar opinia publică internaţională va afla ce încrengături ale Mafiei duc pînă în cancelariile occidentale. Nimic nu poate rămîne ascuns adevărului, spune o vorbă de spirit a Antichităţii. Noi ne menţinem hotărîrea ca, o dată ajunşi la Putere, să confiscăm, în 24 de ore, toate averile realizate prin fraudă şi să blocăm conturile Mafiei din băncile străine. Nimeni şi nimic nu ne va împiedica să facem acest act de Justiţie, care va revigora economia românească. Acei intelectuali subţiri, care ne-au împuiat capul cu aşa-zisa lor „societate civilă”, ar trebui să priceapă că printre drepturile fundamentale ale omului se numără şi dreptul de a nu fi jefuit, de a nu fi azvîrlit în stradă, din casă şi serviciu, de a nu fi minţit, de a nu fi batjocorit, de a nu servi drept cobai pentru experienţele barbare ale unor iresponsabili.

În cadrul întîlnirii noastre de astăzi, vom discuta şi activitatea parlamentarilor PRM în perioada de 2 ani şi jumătate de la alegeri. În general, eu, unul, sînt mulţumit de prestaţia senatorilor şi deputaţilor noştri care, în condiţiile date, cînd abia dacă se pot apropia de microfonul Senatului sau Camerei Deputaţilor, au făcut tot ceea ce era omeneşte posibil. Există şi parlamentari care au realizat performanţa rară de a nu avea nici măcar o singură Declaraţie, o singură Interpelare, ceea ce trebuie să ne dea de gîndit. Apreciez, de asemenea, munca prestată de secretarii PRM ai celor două Camere, ca şi de preşedinţii Comisiilor Permanente – e vorba de Comisia de Sănătate a Senatului şi, respectiv, de Comisia de Învăţămînt a Camerei. Totuşi, cea mai mare realizare a Grupurilor noastre Parlamentare este coeziunea lor, sentimentul că alcătuim o familie. În noua legislatură au plecat parlamentari de la toate partidele: PNŢCD, PNL, PD, PSDR (care nici nu mai are grup parlamentar), PUNR, PDSR. Numai două partide au fost indestructibile: PRM şi UDMR, deşi din motive diferite. Şi aici se impune o remarcă: în timp ce la UDMR n-a venit nici un parlamentar nou, la PRM s-au alăturat senatorul Ion Marcu şi deputatul Ioan Sonea, lista rămînînd deschisă. De la ultimul Consiliu Naţional au aderat la fenomenul „România Mare” oameni de mare valoare, cu care ne mîndrim şi pe care i-am propus să fie cooptaţi în forumul nostru suprem de conducere: primarul Municipiului Cluj-Napoca, dl. Gh. Funar, foştii miniştri Doru Dumitru Palade şi Cristian Ionescu, generalul de divizie (r) Niculae Niţu, marea interpretă Irina Loghin, venerabilul Ion Puiu, fost deţinut politic, arhitectul Mihai Lupoi, şi mulţi alţii. Avem personalităţi incontestabile, care au ridicat cota valorică a partidului nostru şi vor avea un cuvînt greu de spus atunci cînd vor conduce dregătoriile Ţării. Aş fi nedrept dacă aş uita activitatea deosebită a Organizaţiei de Femei şi a Organizaţiei de Tineret, printre cele mai puternice din Ţară. Prin ele am reuşit să derulăm, neîncetat, numeroasele noastre programe culturale, ştiinţifice şi umanitare, printre care legendara „Cină Creştină”, prin care, de aproape 5 ani, noi hrănim 130 familii de bătrîni nevoiaşi. În aceeaşi perioadă, partidul nostru a desfăşurat o susţinută activitate internaţională, nu numai pe cont propriu, ci şi prin participările senatorilor şi deputaţilor noştri la diferite manifestări interne şi externe. Personal, mă bucur că am reuşit să-mi rup cîteva zile din programul extrem de încărcat şi să efectuez două turnee în Asia, în toamna anului trecut, prilej cu care am vizitat Kazahstanul, Uzbekistanul, China şi Iranul, Ţări cu care trebuie relansate imediat relaţiile economice. Am purtat, de asemenea, rodnice convorbiri la sediul central al partidului sau la biroul meu din Senat, cu înalţi reprezentanţi ai ambasadelor Rusiei, Americii, Chinei, Portugaliei, Cubei, Nigeriei, Irakului, Turciei, Palestinei, Iugoslaviei şi ai altor Ţări.

În ceea ce priveşte războiul din Iugoslavia, poziţia PRM rămîne neschimbată: trebuie oprite, de urgenţă, bombardamentele criminale! Acelora care poate se aşteptau ca la recenta şedinţă a Camerelor Reunite ale Parlamentului noi să votăm ferm împotriva cererii adresate de NATO, le vom răspunde că interesele majore ale României ne-au impus să ne nuanţăm poziţia şi să ne abţinem de la vot. Situaţia creată acum în Balcani nu mai seamănă cu nimic din ceea ce cunoaşte Istoria, n-avem la ce să o raportăm şi datoria noastră este să ne gîndim la Interesul Naţional. Fiindcă, în mod sigur, mai mult decît i-am ajutat pînă acum pe sîrbi nu poate s-o facă nimeni, dar există riscul să izolăm total România, iar noi, ca partid, în eventualitatea ocupării României de către NATO, să dispărem, să intrăm în ilegalitate. Lucrurile sînt foarte complicate şi acum nu e timpul vitejiei exaltate, ci al prudenţei şi înţelepciunii. Un partid şi un politician nu fac, întotdeauna, ceea ce vor. Istoria ne va da nouă dreptate. Pentru PDSR, votul de abţinere a fost un pas înapoi faţă de poziţiile sale anterioare, exprimate pe cînd se afla la guvernare. Pentru PRM, votul respectiv a fost un pas înainte şi am demonstrat, tuturor, că putem avea poziţii realiste şi constructive în probleme de o gravitate extraordinară. Evenimentele nu s-au terminat aici, iar cutremurul provocat de NATO în Balcani va avea replici numeroase, pînă dincolo de anul 2000. Important este ca România să anuleze distanţa dintre ea şi Ungaria şi, cum se spune în jocurile sportive, să-i urmărească pe unguri în toate organismele internaţionale, om la om, pe tot terenul. De altfel, aceasta este una dintre dimensiunile pe care le vom imprima politicii externe româneşti atunci cînd vom veni la Putere: o diplomaţie ofensivă, pragmatică, eficientă. Ca un prim pas, chiar astăzi vom adresa comunităţii internaţionale o cerere de despăgubiri care i se cuvin României datorită pierderilor uriaşe provocate de războiul din Iugoslavia într-o singură lună – după opinia specialiştilor Băncii Mondiale ar fi vorba de cca 750 de milioane de dolari, dar noi avem informaţii că pierderile sînt de peste 1 miliard de dolari. Aceasta în special datorită blocării cursului navigabil al Dunării. Este pentru prima oară în Istorie cînd se întîmplă o asemenea catastrofă. Asta este, de altfel, una dintre diferenţele existente între „Pax Romana” şi „Pax Americana”: în vreme ce romanii construiau poduri, americanii distrug poduri.

Stimaţi prieteni, nu mi-am propus să prezint nici un Discurs despre Starea Naţiunii, nici un Raport la Congres. Tot ce am vrut a fost să vă expun situaţia formaţiunii noastre, acum, la 8 ani de la înfiinţare, cu puţin timp înainte de alegeri. Cred că veţi fi de acord cu mine că ne-am ţinut bine în şa, avînd în vedere că noi nu avem bani şi suportăm rigorile unui boicot informaţional care a depăşit orice limită.

(va urma)

Corneliu Vadim Tudor

(24 aprilie 1999, Casa Republicii; discursul a fost rostit la deschiderea lucrărilor Consiliului Naţional al PRM)

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite