Iarna românească
  • 07-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 599
  • 5

I. Iarna Românească prinde iar a-și cerne

Zestrea de lumină și de bucurii

Țara-i încrustată în comori eterne

Fildeșul zăpezii cade din tării

În Carpați domnește pacea milenară

Cerbii poartă-n frunte giuvaiere vii

Prin văzduh își lasă urmele de ceară

Veverițe roșii, vrăbii argintii.

 

Regină e iarna pe ființe și lucruri

Feeric e totul, prin munți și prin văi

Ce dulce e viața cînd știi să te bucuri

Și zarea răsună de zurgălăi.

 

II. Și în orice casă preacinstită, iată

Dansul și ospățul sînt de-acum în toi

Iarna asta pare binecuvîntată

Semne bune are anul pentru noi

Aibă tot poporul bucurii supreme

Fie steagul păcii semnul tutelar

Purpură și aur picură din steme

Să veghem mai aprig piatra de hotar.

 

III. Țării noastre scumpe fără de prihană

Dragostea să-i fie înstelat veșmînt

Din înalt de poartă maramureșană

Pînă la Danubiul legendar și sfînt

Să trăiască veșnic scumpa Românie

Pacea ne-nflorească dulce pe obraz

Fie ca de-a pururi lumea să ne știe

Ca pe-un neam de oameni harnic și viteaz.

 

CORNELIU VADIM TUDOR, 1979

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite