Este pregătit Bucureștiul să pună problema „întoarcerii Bucovinei de Nord” la România?(2)
  • 21-06-2020
  • 1 Comentariu
  • 1251
  • 11

– Interviu cu Excelența Sa, Valery I. Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România –


 Cu prilejul aniversării a 30 de ani de la declararea suvernanității Rusiei, Excelența Sa, domnul Ambasador al Federației Ruse la București, Valery I. Kuzmin, ne-a oferit un interviu în exclusivitate, care, sperăm noi, va contribui la dezvoltarea unei mai bune relații între țările noastre.


D.A.: Ucraina amenință să preia Donbass-ul cu forța. În Rusia se discută posibilitatea unui protectorat temporar asupra acestuia. Ce va face Rusia dacă Ucraina va decide să recurgă la „scenariul croat“?

V.K.: Nu cunosc nici un fel de „discuții” cu privire la stabilirea unui „protectorat temporar al Rusiei” asupra Donbass-ului. Astfel de formule aduc aminte foarte mult de „activitatea fantezistă” a diplomației și politicii moderne ucrainene. În lumea lor iluzorie, exprimarea exclusiv pașnică, legală din punctul de vedere al dreptului internațional, a voinței locuitorilor Crimeei este denumită „anexare ilegală”, ajutorul umanitar acordat de către Rusia populației civile din Donbass-ul blocat de Kiev este denumită „agresiune”, iar complicii naziștilor sînt proclamați „eroi naționali” etc. Să-i lăsăm pe politologi să dezvolte diferite scenarii speculative. Fapte imuabile arată că în estul Ucrainei, în 2014, populația predominant vorbitoare de limbă rusă a luat armele ca răspuns la lovitura de stat forțată, susținută de Occident la Kiev (,,Maidan”). La început, locuitorii din Donețk au crezut că „Revoluția din Maidan” (cu ale sale cocktailuri Molotov, cu jefuirea depozitelor de arme, cu împușcarea oamenilor legii și ordinii de către „lunetiștii necunoscuți”, sub acordurile discuțiilor deșarte despre democrație europeană) le dă și lor dreptul egal de a determina în mod independent modul de a trăi pe mai departe. Au mers la mitinguri pașnice, au desemnat activiști și au stabilit autoguvernare, au organizat un referendum. Cu toate acestea, noua putere de la Kiev, contrar Constituției naționale, a aruncat împotriva lor o armată căreia i s-au alăturat batalioanele de voluntari plătite de oligarhii locali, formate în principal din criminali și adepții lui Bandera, acolitul lui Hitler. Aceștia au ucis, au ars, au violat... Minerii și muncitorii din Donbass au luat armele și i-au înfrînt în mod repetat pe bandiți, ceea ce a obligat Kievul să semneze Acordurile de la Minsk, care au fost ulterior aprobate și de Consiliul de Securitate al ONU. Kievul, practic, nu a îndeplinit nici unul dintre punctele acestui Acord. Acum, în „subtextul întrebării”, dvs. recunoașteți deja că Ucraina „poate recurge la forță”. Ceva care seamănă îndeaproape cu situația din relațiile dintre Tbilisi (sub președintele M. Saakashvili, a cărui „a doua venire” în Ucraina am văzut-o recent) cu Osetia de Sud. În 2008, după ce armata Georgiei a atacat orașul pașnic Tskhinval și pe pacificatorii ruși, nu a existat nici un fel de „agresiune rusă” ci operațiunea pentru constrîngerea Georgiei în vederea obținerii păcii. Cu toate acestea, în istorie, tragedia se repetă, de regulă, sub formă de farsă. Sînt sigur că locuitorii iubitori de libertate din Donbass, care, conform celor mai prudente estimări, au pierdut 15.000 de conaționali, în special femei, copii și vîrstnici uciși deinile călăilor de la Kiev, vor putea riposta în mod demn, din nou, oricui va încerca să atace republicile lor independente.

D.A.: Opinia publică mondială încă nu se împacă cu ideea că Rusia și-a luat înapoi teritoriul cedat de Hrușciov Ucrainei, în 1954 – Crimeea. Rusia a investit mult, nu doar în acel pod. Care va fi reacția Rusiei la atacarea de către Ucraina a acelui pod și la crearea în Marea Azov a unei baze militare NATO?

V.K.: Pentru început, chiar și la Kiev puteți auzi adesea despre „managementul extern” al Ucrainei din partea Washingtonului, FMI etc. Deci, se pare că decizia va fi a lor, iar marionetele de la Kiev – ceea ce nu este exclus – vor încerca să o pună în aplicare – cum a făcut-o, la timpul său, M. Saakashvili, pe care l-am menționat deja, cum se spune, să nu fie la ceas de seară... Apropo, „opinia publică mondială” despre care vorbiți dvs., în mod clar nu include marea majoritate a populației care trăiește în Asia, Africa și America Latină. Privind atît harta geografică, cît și în ochii realității, puteți observa cu ușurință că Podul Crimeei este situat în limitele apelor teritoriale ale Rusiei și conectează două părți ale teritoriului său suveran. Avem mijloace destul de eficiente de apărare a pămîntului nostru. De fapt, acesta este răspunsul la ambele întrebări... Mai mult, în conformitate cu tratatul actual rus-ucrainean, Marea Azov este o mare interioară, unde, apropo, linia de demarcație nu a fost încă trasă. Astfel, navele de război NATO, în conformitate cu normele dreptului internațional modern maritim, pot apărea în (apropo, foarte puțin adînci) apele Mării Azov doar cu acordul ambelor state - Rusia și Ucraina.

D.A.: Economia rusă suferă din cauza sancțiunilor, dar și din cauza scăderii prețului la petrol. Cum va reacționa Rusia în timp la închiderea de către SUA a pieței de desfacere a armamentului?

V.K.: Pe scurt: creatorii celor mai noi mostre de armament din Rusia au răspuns cu mult timp în urmă la întrebarea dvs., continuînd să lucreze cu succes pe piețele externe. Și avem exemple în China, India, Turcia, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, Africa, America Latină și chiar și în Europa. Mai multe modele de avioane de luptă, tancuri, lansatoare de rachete multiple etc. concurează cu succes cu cele americane conform datelor lor tactice și tehnice și, să spunem, sistemele de apărare antiaeriană din Rusia sînt superioare lor în multe privințe. În plus, armamentul nostru este vizibil mai ieftin decît modele occidentale similare. În ceea ce privește efectul sancțiunilor economice ilegale din partea SUA și UE, cum se spune: „ceea ce nu ne îndoaie, ne va întări doar”. Datorită „efectului pozitiv” al sancțiunilor economice ilegale impuse Rusiei de către Statele Unite și Uniunea Europeană, ponderea veniturilor din vînzarea tuturor tipurilor de hidrocarburi în volumul total al exporturilor din Rusia a scăzut semnificativ, reprezentînd sub 41% din veniturile bugetului de stat în 2019. Pînă în 2022, se estimează că aceasta va scădea la nivelul de 35%. Am devenit practic independenți de importurile de produse alimentare (veniturile din exporturile de cereale în 2019 s-au ridicat la 25 de miliarde de dolari), mai mult de 550 de miliarde de dolari reprezintă rezervele în aur și în valută, ca să nu mai vorbim de raportul extrem de favorabil al datoriei externe față de PIB (sub 30%).

D.A.: Rusia va permite oare României să se unească cu Republica Moldova în urma unui posibil referendum? Va ajuta Rusia țara noastră în intenția de a cere Ucrainei înapoi Bucovina de Nord?

V.K.: Din cîte știu, pînă în prezent, toate sondajele de opinie din Republica Moldova au arătat că majoritatea cetățenilor săi nu sînt deloc în favoarea unirii cu România. Dar, oare, Bucureștiul este gata să pună oficial în fața Kievului problema „întoarcerii Bucovinei de Nord”?! În orice caz, consider că este contraproductiv să discutăm situații ipotetice pentru care nu au fost încă observate premise serioase.

D.A.: În cazul în care, în România, Ținutul Secuiesc își va declara autonomia, care va fi poziția Rusiei?

V.K.: Determinarea statutului administrativ al Ținutului Secuiesc este o chestiune internă a României. Totodată, țara dumneavoastră este parte a mai multor convenții europene care definesc principiile de protecție a drepturilor minorităților naționale și a limbilor lor, inclusiv în zonele de trai compact. Se pare că angajamentele pentru aceste tratate internaționale sînt cele care trebuie să fie luate în considerare.

D.A.: De ce Vladimir Putin acceptă umilirea poporului rus? Nu comite aceeași greșeală majoră pe care a făcut-o Stalin, de a ceda teren în speranța că nu va fi nici un fel de confruntare?

V.K.: Nu înțeleg deloc mesajul dvs. despre poziția lui Vladimir Putin cu privire la poporul rus. Președintele rus, dimpotrivă, face tot posibilul pentru a apăra onoarea și demnitatea poporului rus și a altor popoare din Rusia. El nu poate fi responsabil pentru campania desfrînată de rusofobie în Occident (în același timp, toți cetățenii Rusiei sînt numiți ruși, la fel cum a fost înainte cu cetățenii URSS!). În același timp, conducînd una dintre cele mai mari puteri nucleare din lume, șeful statului este, desigur, obligat să continue o politică externă responsabilă și moderată, contracarînd apariția unui conflict armat global sinucigaș. În același timp, aș dori să reamintesc cuvintele lui V.V. Putin, care spunea că, dacă Occidentul are nevoie de o lume fără Rusia, atunci noi nu avem nevoie de o astfel de lume. Sper ca liderii țărilor NATO să înțeleagă corect acest semnal.

D.A.: Dacă elita rusă își educă, în majoritate, copiii în SUA și în Occident, cum poate opinia publică că creadă că jocul SUA - Rusia - Europa este unul real?

V.K.: Mulți tineri cetățeni ruși într-adevăr studiază în Occident, dar mai ales în Europa de Vest. După studii, majoritatea se întorc în Patrie și muncesc rodnic acolo, îmbogățiti cu o nouă experiență. Acesta este un proces normal, dacă nu îl considerăm exclusiv prin prisma rivalității geopolitice. Cînd vine vorba de președinție și alte posturi înalte din stat, modificările actualei Constituții, care sînt în prezent propuse aprobării de către cetățenii ruși, precizează în detaliu restricțiile pentru solicitanți în ceea ce privește inadmisibilitatea cetățeniei străine și a proprietății în străinătate și mijloacelor financiare în afara țării. Judecînd după sondaje, aceste modificări se bucură de sprijinul majorității cetățenilor ruși. În ceea ce privește „jocul SUA - Rusia - Europa”, pînă acum doar SUA și Rusia sînt jucători reali în această listă. Din moment ce, probabil, din obișnuința generalizării, dvs. numiți drept Europa – Uniunea Europeană (și acest lucru este greșit), trebuie să notez că, recent, „Europa” a arătat semne foarte slabe de disponibilitate în a continua propria politică externă suverană, inclusiv față de Rusia. Deci nu avem nici un fel de iluzii.

D.A.: Dacă Rusia și România au relațiile înghețate și greu de depășit, nu se poate purta o discuție la nivel oficial cu medierea Germaniei? Mai ales că noi, românii, sîntem considerați – neoficial, desigur – colonie germană.

V.K.: Vă las pe conștiință aprecierea României ca o colonie germană. În același timp, trebuie să reiterez, așa cum am spus de mai multe ori: pentru a îmbunătăți relațiile ruso-române, în primul rînd avem nevoie de voință politică reciprocă și dispoziție pentru a duce un dialog cu drepturi egale pe baza respectării intereselor naționale legitime ale fiecăreia dintre părți. Din cîte îmi dau seama, principalul obstacol în acest sens este delegarea, de către București, a conducerii Uniunii Europene, Statelor Unite și NATO, în cadrul „disciplinei/solidarității de coaliție” a unei părți semnificative a puterilor sale suverane, în primul rînd în politica externă.

D.A.: Cum evoluați relațiile Rusiei cu Turcia, fie că vorbim de Siria, fie că vorbim de Libia? Este Rusia dispusă să își joace cartea pînă la capăt, chit că intră în conflict deschis cu o țară NATO?

V.K.: Relațiile dintre Rusia și Turcia se dezvoltă destul de dinamic, în primul rînd în ceea ce privește normalizarea treptată a situației din Siria, care a devenit în urmă cu cîțiva ani una dintre principalele victime ale terorismului internațional. Ca și în multe alte cazuri, în unele privințe interesele noastre coincid în totalitate, în unele se deosebesc pe diferite paliere, iar în altele coincid doar parțial. Aceasta este o practică internațională normală.

În Idlib-ul sirian, de exemplu, militarii Rusiei și Turciei, în ciuda opoziției destul de active din partea militanților teroriști, patrulează împreună traseul strategic care duce la Alep. Prima fază a conductei de gaze ,,Fluxul Turcesc/Turkish Streama intrat deja în funcțiune. În Turcia, Rosatom construiește o centrală electrică nucleară, iar sistemele moderne de apărare antiaeriană S-400 se desfășoară pe teritoriul Turciei. Rusia nu este implicată în conflictul civil intern din Libia.

Cu alte cuvinte, documentele noastre guverna­mentale oficiale nu spun nimic despre vreun război cu o țară care este membră a NATO și, în general, despre orice fel de conflict armat, în afară de respingerea unei posibile agresiuni externe împotriva Rusiei și (sau) aliaților acesteia.


(va urma)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite