
- 22-07-2021
- 0 Comentarii
- 712
- 2
Se naște în ființă ca fuiorul,
În suflet toarce zodii murmurînd,
În doină-i stîlpul casei și pridvorul
Cu vise și-amintiri ce ară-n gînd
În melodie cîntă mii de stele,
E, după lacrimi, cer senin de vară,
În ea-i durere, e speranță, jele,
E unda mării ce-n adînc coboară
Se-aude rîul, cîntul ciocîrliei
Și ploaia care naște curcubeie,
Se-neacă doru-n valul melodiei,
Neliniștea din ochii de femeie
Simți că plutești, dar norii iar se-adună,
Auzi oftatul clipei care geme,
O notă-naltă-aduce vestea bună
Și iar se pierde în adînc de vreme
Cînd dorul ară verile plîngînd
Și toamnele cu frunze brumării,
Adună pulbere de ierni în gînd,
Se roagă pentru duși și pentru vii
E doina ca o rugăciune sfîntă,
Sădită-n noi de timpul cel bătrîn,
Pe melodii cu unduiri ne cîntă
Din vale-n deal destinul de român
Ființa-ntreagă dorul o străbate,
Românul înspre slăvi își nalță
cîntul,
Duiosul glas al doinei legănate
Adună-n suflet cerul și pămîntul.
ELIS RÂPEANU
-3.1 C