Motto: ,,Papa Francisc a sprijinit cu entuziasm toate ideile globalismului și ale Marii Resetări – dictatura Covid, agenda LGBT, imigrația ilegală, Schimbarea Climatică etc.” (arhiepiscopul Carlo Maria Viganò – SUA)

În urmă cu vreo 3-4 ani, chiar în ziua de 15 August – Adormirea Maicii Domnului –, pe Calea Victoriei din Bcurești, s-a desfășurat o amplă paradă LGBT, anunțată cu surle și trîmbițe în toată mass-media. Au fost prezenți peste zece mii de tineri, majoritatea cu vîrste pînă-n 20 de ani. Timp de vreo 3-4 ore s-au plimbat, dus-întors, pe Calea Victoriei, circulația auto fiind închisă. Au fost extrem de gălăgioși, plus că instalațiile de sonorizare au fost plasate exact în poarta bisericilor din zonă, în care se desfășurau slujbele dedicate Maicii Domnului.
Ce mai, iadul pe Pămînt, ,,totul fiind planificat, organizat și plătit de ONG-urile finanțate de Sörös“ (mass-media). Mai mult ca sigur că și rețeta recentului eveniment LGBT a avut în spate aceiași organizatori care, nu întîmplător, au decis ca parada să se desfășoare chiar în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Deci, același vacarm, aceeași muzică și aceleași amplificatoare și boxe rezemate de gardurile bisericilor, în care slujbele nu se încheiaseră.
Acum, sincer să fiu, pe descreierații ăștia nu-i acuz de nimic, pentru că nu și-au dat aprobare singuri de a organiza așa ceva. Astfel de aprobări le emite Primăria Capitalei, unde boss este Nicușor, de la USR (Sataniști). Acolo există o comisie, formată din vreo 8-9 reprezentanți ai poliției, mediului, administrației locale, juriști etc., care analizează de comun acord orice cerere de miting/protest/paradă/eveniment... ce urmează a se desfășura în spațiul public.
Cunosc toate aceste lucruri pentru că, în calitate de fondator și vicepreședinte al Asociației Victimelor Magistraților din România, mă ocupam de obținerea aprobărilor pentru organizarea diverselor noastre acțiuni de protest. Demersurile în acest sens păreau simple, dar cînd era vorba de asociația respectivă se iscau adevărate războaie, mai ales că ,,această asociație atenta la puterea statală, în România neexistînd victime ale magistraților” (cum spunea procurorul care s-a opus acordării ,,personalității juridice” acestei asociații – pînă la urmă, după lupte grele în țară, de circa 8 ani de zile și alți 6 ani la Curtea Supremă de la Strasbourg, s-a obținut personalitate juridică).
Revenind la comisia de aprobare a anumitor evenimente organizate în spațiul public al Capitalei, mă simt nevoit să vă spun ce reacție a avut Traian Băsescu, primar general în acele vremuri, cînd am solicitat aviz pentru a protesta la Aeroportul Otopeni, la sosirea lui José Manuel Barosso, președintele Comisiei Europene, care era interesat de mersul Justiției în România. Ce să zic, discuția a avut loc în biroul primarului, care era puțin ciupit și rîgîia din cînd în cînd, dar în cele din urmă ne-a spus: ,,Bă, voi tocmai acum v-ați gîndit să faceți protest, cînd Barosso vrea să ne prindă cu mîța-n sac?”. La care eu i-am dat o replică năucitoare, ce l-a determinat să ne dea afară: ,,Putem să revenim mîine, cînd, probabil, nu veți mai fi sub influențe bahice?”.
În ciuda acestui fapt, ne-am dus la aeroport, circul a fost total, iar Barosso s-a trezit într-o atmosferă profund jenantă pentru el, care își făcuse planul de a albi dezastrul din Justiția românească.
Cert este că Băsescu nu ne-a uitat și, cînd a ajuns președintele României, ne-a făcut numai șicane, dar nici noi, membrii AVMR, nu ne-am lăsat mai prejos. La un moment dat, la Consiliul Superior al Magistraturii a avut loc o ședință la care a participat și Băsescu, mai ales că era perioada de început a ,,Statului paralel”, cînd Justiția fusese făcută zdrențe.
Ei bine, în timpul respectivei ședințe, am făcut un miting de protest în fața sediului CSM, lîngă Parcul Cișmigiu. Stația de amplificare fusese dată la maximum, de nu se mai înțelegea om cu om, motiv pentru care Băsescu a trimis pe cineva să ne roage să întrerupem protestul pînă la terminarea ședinței la care participa. Nu s-a întîmplat asta, pentru că noi am continuat hărmălaia la cote și mai înalte, ceea ce a avut ca efect oprirea ședinței pînă la terminarea mitingului nostru. Astfel de evenimente au avut loc și în timpul mandatelor de primar general ale lui Viorel Lis și Adriean Videanu, cel care a făcut greșeala de a-i adresa complimente deplasate soției mele, dar despre asta voi vorbi într-un viitor apropiat, cînd voi continua serialul ,,De-ale vieții valuri”.
Revenind la parada LGBT și Comisia de avizare a acestui eveniment, stau și mă întreb: 1. - de ce nu s-a dat aprobarea ca acțiunea să se desfășoare pe un cîmp, într-o pădure sau într-o peșteră; și 2. - din respectiva comisie a făcut cumva parte și vreun reprezentant al Patriahiei? Dar, de ce întreb eu despre acest din urmă aspect, cînd toată lumea știe că, în cadrul Patriarhiei, s-a infiltrat demult curentul LGBT! De fapt, nu numai acolo găsim așa ceva, ci în toată Biserica românească. Nefirescul relațiilor umane, ateismul, frauda fiscală – lumînări, tămîie, icoane, prescuri, cruciulițe, cărți și broșuri etc., vîndute fără eliberarea bonului fiscal -, lăcomia, luxul exagerat și îmbogățirea peste măsură sînt ridicate la rang de virtuți. Ce rușine, cîtă lipsă de credință adevărată! Păi, măi băieți, Isus Christos mergea desculț și fără nici un ban la el, în timp ce voi, pretinși creștini ortodocși, ați pus la fiecare icoană o ,,cutie a milei”, numai că, dacă este a milei, de ce i-ați pus lacăt? De ce nu lăsați nevoiașii să ia din ea un ban pentru o pîine?
Oricum, cert este că oamenii ăștia, în loc să ne obișnuiască cu Raiul, ne pregătesc pentru iad. Cam aceleași lucruri le-a sesizat arhiepiscopul Carlo Maria Viganò (SUA) în legătură și cu Papa Francisc și Biserica sa. Printre altele, înaltul ierarh a mai precizat: ,,Dorința mea de a repudia, a respinge și a condamna scandalurile, erorile și ereziile lui Jorge Maria Bergoglio (numele ,,civil” al Papei Francisc – n.m.), care manifestă o gestionare absolut tiranică a puterii, l-a determinat să mă convoace în fața Discateriului (Oficiu) pentru Doctrina Credinței al Sfîntului Scaun, sub vinovăția de schismă”. Tot e bine că Viganò nu e singur în acțiunile sale, opinia acestuia fiind susținută și de cardinalul german Gerhard Müller, cardinalul american Raymond Burke, cardinalul african Robert Sarah sau episcopul american Joseph Strickland. Să nu uităm că, în noiembrie 2021, Viganò a lansat un apel la o ,,Mare alianță mondială a creștinătății împotriva Noii Ordini Mondiale”, alianță pe care a numit-o – atenție! - ,,Cruciada ultimei șanse pentru eliberarea Pămîntului de forțele răului”.
Legat de asta, mă simt nevoit să-i adresez Prea Necăjitului Patriarh Daniel o simplă și clară întrebare: Ce s-ar întîmpla dacă Biserica Ortodoxă Română ar adera și ea la Cruciada împotriva forțelor răului, inițiată de Viganò? Eu zic să nu mai stați pe gînduri, fiindcă, mîine-poimîine, s-ar putea ca LGBT să facă paradă chiar în curtea Patriarhiei! În plus, nu veți mai fi obligat să stați în genunchi în fața sataniștilor, așa cum s-a întîmplat pînă în prezent. Știu că sînteți presat din toate părțile, dar nu uitați esența credinței: atunci cînd ești cu Dumnezeu, împotriva ta nu mai poate fi nimeni (v. Biblia).
Eu zic că a venit vremea ca preoții să înceteze cu vrăjeala aceea de doi lei, cum că toți cei ce nu ascultă de prelați sînt niște păcătoși. Recent, un preot paroh din București a ținut să-mi atragă atenția că am păcătuit grav atunci cînd, în articolul ,,Diversitatea religioasă în România”, publicat în Revista ,,România Mare”, am scris că ,,membrii unei secte religioase din România, care, o dată pe an, se adună în lăcașul sfînt pentru a face sex la întîmplare, nu se vor putea numi niciodată creștini adevărați”. Deși omul miza pe faptul că orice ritual nu poate fi înțeles pe deplin, dacă se ia în calcul doar ceea ce satisface cele cinci simțuri umane, pînă la urmă, am fost amîndoi de acord că niciodată nu vom cădea de acord pe această temă. Nu are cum ca fața nevăzută a unui ritual să aibă alt sens sau înțeles față de ceea ce este vizibil, palpabil, auzit...
Iar pentru a-i demonstra că pe mine nici nu mă mai interesează fața ascunsă a oricărui ritual, din moment ce tot ceea ce văd, aud sau simt îmi este suficient ca să trag o concluzie cît se poate de logică și de obiectivă, i-am dat spre analiză un alt exemplu. Este vorba de un ritual numit ,,Liturghia Neagră”, descris în cartea ,,Opus Pistorum”, scrisă de Henry Miller și apărută în România în 2009, la Editura Trei. Chiar mă întreb: cum a fost posibil ca o asemenea carte să fie publicată în țara considerată cîndva cea mai creștină din lume? Îmi este nespus de greu să păstrez intact textul paragrafului ales ca exemplu, motiv pentru care am înlocuit anumiți termeni sau m-am folosit de punctele de suspensie. Așadar, hai să citim și să ne crucim!
,,Alexandra m-a invitat la ea în mașină. Urma să plecăm la scumpul ei părinte Charenton, care ține Liturghia Neagră într-o capelă a unei mînăstiri ursuline (este vorba de un ordin călugăresc catolic, care se consacră educației fetelor și îngrijirii bolnavilor – n.m.) (...) Intrăm într-o încăpere ceva mai largă, dar puțin luminată, în care se află cîțiva oameni, bărbați și femei, care discută în șoaptă. Evident, nu au loc nici un fel de prezentări. Locul este îmbibat cu o putoare care m-a sufocat de la intrare. Bețișoarele parfumate scot valuri groase de fum, Alexandra explicîndu-mi că este vorba de mir, datură (gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor – n.m.), măselariță și mătrăgună. La un moment dat se aude un șșt! Și cîțiva inși îngenunchează în fața scaunelor pe care au stat. Își face apariția preotul, precedat de doi băieți grăsulii, servitori la altar. Poartă veșmîntul preoțesc tradițional, cu diverse adăugiri și modificări, își plimbă privirea prin încăpere și ochii i se opresc asupra mea. Înclină puțin din cap și apoi se întoarce solemn. Fără să mai piardă timpul, se lasă în genunchi în fața altarului, după care urcă treptele și începe slujba. Băieții care-l asistă la altar încep să tămîieze în tăcere, împărțind vase din aramă pline cu rahat de-ăla care fumegă de-ți cade părul din nas.
Ceremonia de sacrificiu continuă... majoritatea femeilor stau ghemuite asupra vaselor de aramă din care iese fum, inspirînd împuțiciunea care iese din ele. Preotul se lasă într-un genunchi și începe să mormăie în latină. Fără să scoată vreun sunet, o femeie începe să-și sfîșie rochia de pe ea, după care înșfacă două lumînări negre și se aruncă pe altar goală. Preotul Charenton își așază mîinile pe pîntecele femeii și apoi și le plimbă pe deasupra ei.
Unul dintre băieții de altar aduce un cocoș negru ca smoala și i-l întinde preotului, împreună cu un cuțit. Tipul ridică pasărea sus, deasupra capului, și-i taie gîtul. Îl ține apoi cîteva momente deasupra femeii, pînă cînd sîngele țîșnește pe pieptul ei, apoi i se scurge pe stomac, alunecînd încet în zona intimă. În cîteva secunde, preotul se repede între picioarele desfăcute ale femeii și începe să bea sîngele scurs în zona respectivă. Face apoi o rugăciune prelungă, perversă și plină de pasiune, închinată forțelor răului. La sfîrșit, băieții de altar scutură din clopoței. Este un semnal în urma căruia întreaga încăpere se transformă într-o casă de nebuni. Credincioșii încep să se dezbrace între ei sau de unii singuri. Preotul își ridică roba, și descopăr că nu poartă nimic pe dedesubt. Femeia de pe altar se întinde să-i atingă membrul excitat. (...) Alexandra își găsise deja un partener, iar în timpul ăsta, preotul se pregătea pentru împărtășanie. A început să urineze într-un vas plin cu vin sfințit, apoi direct în gura unuia dintre băieții de altar, care pe urmă scuipă urina în vas. Conținutul dezgustător din vas este împărțit apoi în mod egal în cupe mici de argint. După asta, preotul face sex cu femeia aflată pe altar, în timp ce o imensă reprezentare a lui Satan, lucrată în lemn, este coborîtă pe un scripete. Femeile se adună ciorchine în jurul statuii, care avea un membru aflat în erecție de culoare roșie. Fiecare, într-o ordine tacit înțeleasă, își satisface poftele cu lemnul roșiatic. (...) Părintele Charenton a terminat cu femeia care s-a oferit drept altar. Este luată pe brațe și dusă la statuia din lemn și, asemenea unui berbec, este înfiptă cu fundul înainte în lemnul idolului. În tot acest timp, n-am văzut-o deloc pe Alexandra. În cele din urmă o zăresc stînd în picioare lîngă un zid, în pielea goală, dar fără nimeni în preajmă. La început nici nu mă recunoaște, dar pe măsură ce intenționez să o readuc la realitate, mă roagă să fac sex cu ea. Deși eram excitat la maxim, n-am vrut să fac ce-mi cerea ea. Reușim cumva să ajungem la ușă și nu știu cum izbutesc să găsesc drumul înapoi, pe holuri”. NO COMMENT!
Sincer să fiu, mi-a stat mintea în loc, după ce am citit acest pasaj, dar poate nu am înțeles eu bine scopul respectivului ritual, după cum îmi sugerase parohul menționat mai înainte. Oricum, sîntem în pragul sfîrșitului creației divine și asta nu-i glumă, mai ales că s-a cam terminat cu credința în existența și puterea divină a lui Dumnezeu. Omenirea nu mai are viitor. Ce părere aveți de faptul că aproape 50% dintre elevi au picat examenul de admitere în clasa IX-a, iar circa 60.000 de absolvenți de liceu nu s-au înscris la Bac? Dezastru, nu alta, dar tot e bine că mai este, pe cici, pe colo, cîte-o motivație școlară, de genul: ,,De-acum mă duc cu drag la școală/ Să stau la ora sexuală/ Că profesoara face-apoi/ Și lecții practice cu noi” (Ion Mihuț).
Aș vrea să-i adresez o întrebare Patriarhului Daniel: Ne puteți spune și nouă ce ați făcut ca de credința noastră milenară să nu se aleagă praful și pulberea?

P.S. Antena 3 ne-a aburit cu precizarea că Mihai Gâdea a fost SINGURUL jurnalist român care a fost admis să participe la sediul CNN, ca gură-cască la confruntarea electorală dintre Trump și Biden. Fals! Gâdea a fost singurul jurnalist român care a vrut să ajungă acolo, CNN fiind acum un trust compromis, de toată jena, prin simplul fapt că fondatorul său, Ted Turner, afirma cîndva: ,,95% din populația lumii trebuie să dispară”. Concluzia: Adio, Antena 3! Deci, nu mai umbla neîmbălsămată pe stradă, printre oameni!
VALENTIN TURIGIOIU