Nu-ţi trebuie mult ca să fii fericit:

un dram de noroc, sănătate mai multă

nevoia de-a şti că cei dragi n-au murit

că nimeni nu-i vinde şi nu îi insultă.

Puţină lumină şi rouă în zori

o cană cu vin şi un codru de pîine

putere de muncă să ai pînă mori

să nu-ţi fie frică de ziua de mîine.

Şi-o haină curată, şi-un trai liniştit

oricît de sărac vei fi fost înainte

cînd seara te-ntorci ca un cal prăbuşit

ai drept la odihnă şi-o baie fierbinte.

Nevoie mai ai de un suflet duios

ca viaţa de sclav să nu-ţi pară amară

să-ţi mîngîie umbra, să rîdă frumos

în doi să rostiţi rugăciunea de seară.

Ai dreptul legal la un somn liniştit

apoi libertatea de vis o ai toată

în vis eşti profetic, şi tot ce-ai dorit

ca focul aprins pe comori ţi se-arată.

Tu nu eşti o fiară, eşti totuşi un zeu

mai ai trebuinţă de-o Biblie încă

de flori şi de muzici, mereu şi mereu

să-ţi pună balsam peste rana adîncă.

Tu, omule bun, cu obrajii tăi supţi

ce groaznic de mici sînt nevoile tale

tu nu ai pe nimeni, tu speri şi te lupţi

eşti singur în junglă, cu palmele goale.

Prea des datorii şi dovezi ţi se cer

în schimb răsplătirea îţi este infimă

iar nervii te lasă, şi zeii tăi pier

dar n-ai făptuit pe pămînt nici o crimă.

Tu, omule simplu, ce tragi la edec

istoria lumii şi tainele firii

puternicii lumii se nasc şi se trec

în vreme ce tu eşti părtaş nemuririi.

Aşa a grăit, cu iubire şi teamă

Poetul Cetăţii, nebun de cinstit

dar pînă să-l ia cei puternici în seamă

el, omul cel simplu, muri fericit...

CORNELIU VADIM TUDOR